Stiu ca am fost rautacioasa si nu am mai scris de cateva zile. Nu am uitat de scrisorile noastre asa cum nu am uitat de tine, de mine, de noi. Dar am simtit nevoia sa fac o pauza... doar de la scris scrisori. Stiai ca am sa revin. Stiu ca ai sa imi ierti absenta. De fapt imi era teama de ea, stiam ca o sa vina. dimineata m-a trezit cu racoare. M-am infiorat si m-am ascuns mai bine in asternuturi cautandu-te. Unde erai? De ce ai lasat lacrimile acolo sa le gasesc cand am deschis ochii? Nu stiai ca imi e frica de ea? De ce m-ai lasat sa o infrunt singura? Urasc ca soarele va intarzia de acum din ce in ce mai mult la intalnire, regret ca nu ma vor mai slabi valurile si nu ma va mai obosi vantul cald. Imi placea rolul de marinar pribeag printre amintiri si iluzii. Ai gasit cufarul pe care l-am adus cu mine la tarm? E plin ochi cu pozele noastre din vara asta. Din vara care tocmai a trecut. De acum ploile vor fi mai reci si norii vor aparea mai des. Promite-mi ca ma vei apara de rece nu ma vei lasa infrigurata in asteptare. Promite-mi ca vei fi aici in fiecare noapte si ma vei incalzi cu mainile tale. Promite-mi ca ma vei auzi cand te voi striga in vis. Promite-mi ca imi vei asculta gandurile ascunse si imi vei intelege cuvintele nerostite. Promite-mi ca toamna asta va fi cea mai frumoasa si nu cea din urma.
e toamna, asa ca n-are cum sa fie ceva frumos doar pt simplul fapt ca nu-mi place toamna. dar sigur nu va fi ultima :P
RăspundețiȘtergerenu stiu daca te voi auzi in fiecare noapte cum ma strigi, caci uneori urechile-mi nu sunt acasa, dar infrigurata nu vei fi :P
haide marinarule, trezeste-te din toamna ta, si fa primavara din ea