miercuri, 9 septembrie 2009

La ceas de seara...



Dragutul meu,

Vilegiatura s-a incheiat de cateva zile dar eu nu am dat pe aici sa te anunt. A fost frumos dar cam multa ploaie asa ca am avut o vacanta scurta. Nu stiu daca te bucura sau supara dar asta este, trebuie sa ma primesti acasa. Mi-am lasat curajul razboinic la malul marii si m-am intors golita de camasa de zale in bratele tale. Sper ca nu imi trebuie bilet de voie ca sa ma asez intre ele? Abia astept sa iti simt rasuflarea pe pielea mea infrigurata. Incalzeste-ma piticule. Am obosit de atata rece si atata ploaie. Am fugit la mare cu gandul ca voi avea timp indeajuns sa stau la barfa cu ea. Eroare. Am apucat doar sa schimb doua scoici cu ea si vantul deja imi arunca nisip in par. Era suparata marea. Valurile se spargeau de mal furioase. Am plecat si am sperat ca o voi revedea a doua zi. Ploaia nu m-a mai lasat sa ma apropii. Nu-i nimic, weekend-ul viitor o sa imi iau revansa. O sa stau cu ochii pe meteo asa cum stai tu cu ochii pe mine. Esti atent la mine? Hai dragutule, spune-mi ca tu te-ai inteles cu soarele sa nu apara si ai trimis ploaia sa ma aduca acasa. Stiam eu smechere ca nu poti rezista nici o zi fara mine. Dar acum gata...sunt doar a ta.
Te astept!!!!!

Cu dor de tine,
pitica mofturoasa

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu