Am lenevit toata ziua in pat, am baut mai multa cafea ca niciodata si nu am reusit nici macar sa ma schimb. Nici nu am schimbat prea multe vorbe cu nimeni. I-am lasat sa se perinde pe langa mine intr-o liniste absoluta. Nici nu au avut prea multe sa imi spuna. Stiau ca sunt cu gandul departe. De fapt nu eram cu gandul departe ci cu gandul la tine... la noi. Mi-am reamintit sfarsitul de ianuarie cand ne-am cunoscut. O alta mare coincidenta pe care nu mi-o pot explica. Si nici macar nu ma mai chinui sa o fac, doar ca nu cred ca ti-am pomenit vreodata de ea. In fine...nu asta era esenta gandurilor mele. Am realizat ca niciodata nu am crezut in jocurile din lumea virtuala. Le consideram doar o pierdere de timp...nu inutila ci doar placuta. Stiam doar ca poate fi o lume in care sentimentele se nasc si mor intr-o clipa pentru ca nimic nu pare real. Si probabil soarta a vrut sa imi ofere o lectie, astfel incat sa ii inteleg pe aceia care reunesc realul cu virtualul intr-o realitate ...reala. Pfff ... complicat, nu? Nu stiu daca m-am exprimat foarte inteligibil dar stiu ca vei intelege ce am vrut sa spun. Si uite asa "jocul nostru" s-a transformat in altceva....poate tot un joc dar mult mai complicat... sau poate doar eu l-am complicat... sau poate l-am complicat impreuna ....sau poate e mai complex. Stiu doar ca fara sa imi dau seama am realizat cum ma completai, ma umpleai, ma intelegeai, ma faceai sa rad,ma faceai sa vreau sa fiu altfel... si nu doar pentru mine. Mi-am amintit cum ma "certai" de fiecare data din cauza ca imi ceream scuze si cand plecam doua minute de langa calculator. Apoi am realizat ca te-am tinut ceva timp in fata usii sufletului meu. In ziua cand am inteles ca totul nu mai era doar un simplu "joc" te-am intrebat in gand de ce tot ciocanesti, pentru ca acolo nu e loc de politeturi ci doar trebuie sa apesi pe clanta si sa intri. Am inteles ca o facusesi deja dar stateai in prag si priveai uimit. As fi vrut sa te intreb cat mai ai de gand sa stai in prag dar pana sa o fac am realizat ca deja intrasesi, ma invadasesi. Ce a urmat nu a mai corespuns nici unei reguli. Iti amintesti ce stricti eram la inceput? Cum ne impusesem reguli stricte ce nu trebuiau incalcate sub nici o forma? Acum zambesc in fata atator amintiri. Avem atatea clipe frumoase impreuna. Dar cel mai important este ca eu sunt aici, tu esti acolo si totusi suntem impreuna mereu... si cand te gandesti ca totul a fost un joc.
Si uite asa a mai trecut o zi. Pana la urma nu stiu daca exista clipa in care sa nu ma gandesc la tine desi mai ai cale lunga pana sa ajungi la mine. Si mereu simt acelasi dor nebun de tine... desi de fiecare este un alt dor. Poti sa intelegi ca fiecare dor al meu de tine este diferit?
Gata cu dorul. Mai ai putin si ajungi acasa... acasa la noi. Acum am chef sa ma dau jos din pat, sa imi mai fac o cafea cu aroma de scortisoara si sa ma imbrac... pentru tine si am sa te astept cuminte in prag... in pragul unei altfel de usi... mi-ar place sa o gasesc deschisa...
Am fugit, iubirea mea.
Cu drag,
eu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu