Acum fac ce ar fi trebuit sa fac in toate zilele astea cat nu ti-am scris. Acum am o pofta nebuna sa iti vorbesc. M-am gandit in orele astea la starea mea tampita si la greselile pe care le fac din cauza ei. M-am intrebat de ce actiunile mele sunt nefavorabile...din cauza gandurilor. Ganduri care au fost atat de negre in ultimele zile ca nici nu stiu de unde mi-au venit. Si normal ca m-au impins intr-o depresie dar nu am vrut sa o realizez, sa o constientizez. Am preferat sa imi spun in fiecare dimineata ca va fi bine pentru ca e o noua zi dar nu am facut nimic. Am ales sa imi spun doar in sinea mea "gandeste pozitiv" dar nu am cautat si calea ca sa fac asta. M-am lasat amagita de ganduri despre moarte, despre boala, mi-am cufundat mintea in noroiul vietii pe care o traiesc...da...am ales sa privesc aceleasi stiri interminabile despre vieti pierdute si m-am gandit ca si a mea este la fel, am ales sa privesc la oameni sfarsiti printre fiare contorsionate si am gandit ca as putea fi eu in locul lor, am ales sa imi obosesc ochii cu imagini sumbre cand sufletul imi tipa dupa iubire, cand inima batea ritmic plina de iubire. Nu stiu ce a fost in capul meu. De fapt stiu...ce am ales. Imi trebuia o palma zdravana ca sa ies din starea aia. Ma obisnuisem cu ea. Urechile imi erau infundate, ochii imi vedeau in ceata, mintea se lasa condusa de ganduri care nu ii apartineau. Acum mi-am amintit ... " bucurati-va pururea! rugati-va neincetat!"... uitasem si pierdusem calea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu