Insomnie

Ador noaptea. Unde esti? Nici nu cred ca mai vii dar scriu. Scriu pentru ca ador noaptea. E liniste, e calm. De fapt azi toata ziua a fost liniste si calm. Dar acum e o altfel de liniste. Toata lumea doarme, mai putin eu. Nu pot sa adorm. Probabil e lipsa ta. App, mai vii? Pana una alta ma las imbatata de atmosfera asta atat de linistita si cu castile la urechi astept sa intru in transa. O daaaa, e minunat cand intru in zona aceea unde nu sunt decat eu si muzica. Nu imi amintesc sa iti fi vorbit vreodata despre asta. E minunat sa te lasi in voia sunetelor. Am avut momente cand eram fixata doar pe versuri si nu distingeam esenta melodiilor. Acum fac exact pe dos. Nu ma mai intereseaza versurile ci doar sunetele. E o contopire a mea cu ele. Le las sa imi patrunda in interior si sa disece tot ce intalnesc in cale. Uneori imi e teama ca o sa adorm si o sa ma trezesc alta. Poate cu o bucata de inima mai putin sau cu ea intreaga dar mai mare. Ce ascult acum imi trezeste un miliard de amintiri. Iti vine sa crezi ca avem atatea amintiri impreuna? Le-ai numarat vreodata? Eu nu. Dar acum ma pierd in ele si sunt atat de multe. Nu rade ca te urmaresc atent. Bineinteles ca am spus un numar la intamplare. Poate sunt mai multe de un miliard sau poate mai putine. Stii ce, o sa ma apuc sa numar zilele pe care le-am petrecut impreuna. Dar ce rost are? Era doar o idee nastrusnica. Sorry, stii ca sunt nebuna in adevaratul sens al cuvantului. De ce ai incetat sa ma mai tratezi? Mhhh... nu mai exista tratament pentru nebunia mea. Cum iti spuneam, ma bantuie amintiri din vremurile cand eram mica si prostuta. Da, dragule, de la inceputurile noastre. Si naiva. O, Doamne cata naivitate intr-un capsor atat de mic. Stiu ca nu iti vine sa crezi. Nici mie. Acum zambesc. A trecut mult de atunci dar fiecare scena care imi apare in minte ma face sa zambesc. Amintiri. Dulci amintiri?! As vrea sa ma inghita intunericul in momentul asta si sa pot adormi. Fireste ca te-as visa. Te indoiesti cumva ca te-am visat si azi noapte? Sa nu o faci pentru ca gresesti. Doar ca am omis sa iti povestesc. Uneori doare fiecare vis pe care ti-l spun. E ca si cum rup bucata din mine si o arunc spre nicaieri. Atat imi raman...visele. ele sunt ale mele si numai ale mele. De cand nu m-ai mai intrebat daca te-am visat? A trecut ceva timp. Nu e un repros... doar o constatare. E tarziu? Da. Nu cred ca mai vii. Sau poate da...