Se afișează postările cu eticheta de azi si din totdeauna. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta de azi si din totdeauna. Afișați toate postările

sâmbătă, 17 iulie 2010

Hello tie oriunde ai fi...



19.45: am intrat in casa acum trei sferturi de ora si mi-as fi dorit sa ma intampini dar se mai iveste o nunta, o inghetata sau un concediu, o carte, o cunostinta sau o suparare fara motiv care sa te impiedice sa o faci. Tinuta casual, blugi si adidasi, un tricou larg si vechi de cativa ani… toate le arunc de pe mine. Cald afara, cald in casa si rece in sufletul meu. Mereu astept weekend-ul poate stam mai mult impreuna dar e din ce in ce mai rar asta. Pfff… am tras draperiile sa nu mai vad lumina. Cand spuneai ca vom vorbi… duminica? Mai e o noapte intre mine si tine si uite am terminat si vinul rosu de la tine. De ras, nu ? S-a intamplat vreodata sa faci implozie de fericire ? Dar de tristete ? Eu fac acum … implozie de sentimente contradictorii amestecate cu lacrimi. Stiu ca nu am voie sa plang dar uite ca iar m-a apucat din senin. Daca ai fi as tipa la tine in loc sa iti spun ca te iubesc dar cred ca ai intelege ce-as vrea sa iti spun de fapt. Imi e dor ? De unde pana unde … nici sa nu te gandesti. Aproape ca nici nu iti simt lipsa. Si … azi am scrijelit ceva in scoarta unui copac. Sa nu incerci sa ghicesti de ce am facut-o si nici sa nu ma intrebi ce anume am scris acolo caci asta e primul meu secret. Am uitat sa iti spun de dimineata ca m-am hotarat azi noapte sa tin ascunse anumite lucruri. Pai daca e egalitate in drepturi sa fie, nu doar amagiri. O sa schimb asternuturile azi … parca sunt prea mototolite. Pe unde mi-ai umblat azi noapte de nu te-am gasit langa mine ? Stiu ca mai am de asteptat raspunsul dar pana plec la dus o sa iti tot pun intrebari. Sunt ciudata.
Te rog sa trecem peste. Putem ?

"Si te iubesc cu mila si cu groaza
Tot ce-i al tau mi se cuvine mie..."

marți, 29 septembrie 2009

Si ai fugit



... si de cand ai plecat stau si ma intreb cine sunt. Eu sunt eu si sunt ceea ce vreau si ceea ce pot sunt, pentru ca eu stiu ce vreau si mai ales stiu ca pot. Si te astept sa imi raspunzi si tu la intrebare desi ti-am pus-o de atatea ori si niciodata nu am patruns cu exactitate sensul cuvintelor tale si ma las amagita de fiecare secunda care curge ca sunt sigura ca greu vei reveni. Sa pedepsim luna sau semiluna pentru absenta ta de acum?
... pana una alta raman o poveste inceputa undeva si astept sa citesc cuvintele pe care le-ai potrivi pentru a o scrie.

marți, 22 septembrie 2009

De azi



... azi ne-am intalnit din nou. Tu acolo, eu aici dar impreuna acum. Si totusi nu ti-am simtit lipsa desi totul e schimbat. Ai dreptate tu... si noi ne-am schimbat. Nu stiu daca in bine sau in mai putin bine, dar timpul a trecut si a lasat urme. Curios ca mereu am crezut ca lucrurile se invart in cerc dar azi realizez ca viata este de fapt o spirala si nu stiu unde ma aflu acum.
... aici totul miroase a tine desi, fizic, nu ai fost niciodata prezent. Si totusi eu iti simt aroma. Sau poate e doar imaginatia mea. Cu tine am invatat sa visez si acum caut visul de azi. Unde l-ai ascuns?
... cu tine am gasit aceasta noua eu. Nici macar nu stiu daca iti place dar am descoperit-o impreuna. Daca vei vrea sa o ascund... ma voi impotrivi.

De azi



Si aerul care ma inconjoara miroase a tine. Prezenta ta este atat de puternica si nu imi pot explica pentru ca fizic nu ai fost niciodata prezent aici. Dar eu stiu, eu simt cum tot ce ma inconjoara este atat de plin de tine, poarta amprenta ta. Nimic nu mai seamana cu ce am avut si simt cum se apropie. Totul e diferit si stii... ai dreptate, nu conteaza unde sunt...important este ca esti cu mine mereu.

sâmbătă, 19 septembrie 2009

De sambata...



Sunt intr-o stare confuza. Nu reusesc sa ma hotarasc... ori sunt deprimata ori sunt doar trista, apatica, absenta, isterica sau nemultumita. Am inchis telefoanele asa ca o sa fie ceva de genul ma doare la basca cine suna si ce vrea ori unde "arde". Daca mai meditez mult la starea mea neinteleasa o sa ma inchid in casa vreo doua saptamani si o sa refuz comunicarea cu ... cu cine sa nu vreau sa comunic? Vezi?! Sunt intr-o stare pe care nici macar nu o pot descrie si de care vreau sa fug dar nu stiu unde. Interesant ca am stat jumatate de ora cu ochii pe geam si am urmarit atent doua libelule. Si culmea e ca ma gandeam la iarna. Ii simt aroma. Nu stiu de ce, asa ca nu ma intreba. Fireste ca nu vei primi raspuns. Dar cum ar fi sa ies cu bicicleta astazi?! Frumos dar nu vreau singura... app, pe unde umbli? Si cu ce ocazie ma lasi sa ma zbat singura in dilemele mele de sambata dimineata spre pranz? Vezi ca o sa concediez porumbelul voiajor si o sa imi angajez postas personal. Nu ma auzi, nu?! Ce ai visat azi noapte? Astept raspuns urgent asa ca fa bine si lasa somnul ca e sambata si e weekend si am chef de tine.

Cu nerabdare,
eu

joi, 17 septembrie 2009

Insomnie



Ador noaptea. Unde esti? Nici nu cred ca mai vii dar scriu. Scriu pentru ca ador noaptea. E liniste, e calm. De fapt azi toata ziua a fost liniste si calm. Dar acum e o altfel de liniste. Toata lumea doarme, mai putin eu. Nu pot sa adorm. Probabil e lipsa ta. App, mai vii? Pana una alta ma las imbatata de atmosfera asta atat de linistita si cu castile la urechi astept sa intru in transa. O daaaa, e minunat cand intru in zona aceea unde nu sunt decat eu si muzica. Nu imi amintesc sa iti fi vorbit vreodata despre asta. E minunat sa te lasi in voia sunetelor. Am avut momente cand eram fixata doar pe versuri si nu distingeam esenta melodiilor. Acum fac exact pe dos. Nu ma mai intereseaza versurile ci doar sunetele. E o contopire a mea cu ele. Le las sa imi patrunda in interior si sa disece tot ce intalnesc in cale. Uneori imi e teama ca o sa adorm si o sa ma trezesc alta. Poate cu o bucata de inima mai putin sau cu ea intreaga dar mai mare. Ce ascult acum imi trezeste un miliard de amintiri. Iti vine sa crezi ca avem atatea amintiri impreuna? Le-ai numarat vreodata? Eu nu. Dar acum ma pierd in ele si sunt atat de multe. Nu rade ca te urmaresc atent. Bineinteles ca am spus un numar la intamplare. Poate sunt mai multe de un miliard sau poate mai putine. Stii ce, o sa ma apuc sa numar zilele pe care le-am petrecut impreuna. Dar ce rost are? Era doar o idee nastrusnica. Sorry, stii ca sunt nebuna in adevaratul sens al cuvantului. De ce ai incetat sa ma mai tratezi? Mhhh... nu mai exista tratament pentru nebunia mea. Cum iti spuneam, ma bantuie amintiri din vremurile cand eram mica si prostuta. Da, dragule, de la inceputurile noastre. Si naiva. O, Doamne cata naivitate intr-un capsor atat de mic. Stiu ca nu iti vine sa crezi. Nici mie. Acum zambesc. A trecut mult de atunci dar fiecare scena care imi apare in minte ma face sa zambesc. Amintiri. Dulci amintiri?! As vrea sa ma inghita intunericul in momentul asta si sa pot adormi. Fireste ca te-as visa. Te indoiesti cumva ca te-am visat si azi noapte? Sa nu o faci pentru ca gresesti. Doar ca am omis sa iti povestesc. Uneori doare fiecare vis pe care ti-l spun. E ca si cum rup bucata din mine si o arunc spre nicaieri. Atat imi raman...visele. ele sunt ale mele si numai ale mele. De cand nu m-ai mai intrebat daca te-am visat? A trecut ceva timp. Nu e un repros... doar o constatare. E tarziu? Da. Nu cred ca mai vii. Sau poate da...

sâmbătă, 12 septembrie 2009

De la prima ora



Buna dimineata!
Stiu ca soarele este de mult timp sus dar am avut nitica treaba prin alte cotloane si am intarziat. Se prevede a fi zi minunata. La mine daca e cald e bine, nu imi trebuie mai mult. dupa cum se vede te-am pupat inainte sa pleci dar am ramas in urma cu intrebarea...unde ai plecat? Adica pleci, plci, nici un bai dar unde ca trebuie sa stiu si eu. Si eu fara tine ce sa fac, ca nu imi prieste nici cafeaua. Si cum adica sa beau cafeaua singura? Pitici trebuie neaparat sa avem o discutie la intoarcere. Mi se pare ca am fost defavorizata in aceasta dimineata. De fapt m-am luat cu treaba si am uitat sa imi pun aceste intrebari la timp. Nu-i nimic, te anunt ca nu uit pana revii si o sa trebuiasca sa imi dai socoteala. Ma rog, nu socoteala dar astept raspuns urgent. Sa stii ca am dat drumul la porumbel poate te ajunge din urma si ai timp de gandire pana ajungi acasa. Ma intorc la cafeaua mea cu aroma de scortisoara. Apoi nu stiu ce am sa fac... probabil curatenie prin rafturi. Si azi am sa scriu. Daaaa, m-am hotarat sa scriu. Nu stiu exact ce si despre ce dar o sa scriu ce o sa-mi treaca prin cap. Asa ca stai linistit, nu o sa ma plictisesc in lipsa ta. Dar macar la pranz ajungi acasa? Uite ca nu stiu cand sa pun masa. Si nici nu am habar ce pregatesc astazi. Uite ca mi-am gasit de treaba. Las scrisul pe mai tarziu si ma duc sa incerc o reteta noua. Asa ca te pup apasat pe gurita si ...la atac in bucatarie.

Cu drag,
eu

joi, 10 septembrie 2009

O noua zi



Buna dimineata, soarele meu!
Azi e o zi mai racoroasa, prin urmare ma bantuie ceva ganduri in alb si negru si parca vad ca or sa se amestece si la urma vor fi gri. Si ca sa fie totul un amalgam am citit si cum e cu principiile si mentalitatile. Si am inceput sa ma intreb de ce ploua si azi in interiorul meu...si nu numai. Pentru ca am invatat sa ma sprijin in singuratatile mele, pentru ca am uitat de cand zambetul meu nu s-a mai bucurat. Cred ca au trecut ceva zile dar nu fac nimic. Continui sa imi adorm visele pe aceeasi jumatate de perna cu mine. Pai cine ma pune sa ocup numai o jumatate de pat. Sunt la fel de puternica in slabiciunile mele si nici nu am de gand sa ies la atac. E greu ma gandesc. E greu pentru ca am realizat...sufletul meu este un intreg univers dar eu l-am transformat intr-un pustiu. Sa-mi dea culorile inapoi. Nu mai vreau gri. Cine mi le-a luat? Habar nu am...soarta. Fireste acum trebuia sa gasesc un vinovat si arat cu degetul soarta. Cretina eu. Cum sa fie soarata vinovata ca unii au incercat sa imi escaladeze sufletul si s-au poticnit de prima pietricica pe care au intalnit-o. I-a speriat panta mai mult ca sigur. Nu stiu sa infrunte un unghi de nouazeci de grade dar vor sa cucereasca universul meu. Gata....afara cu invadatorii mici si neinsemnati. De azi totul e in rosu pastel. Si daca nu va convine imi fac castel de flori in privire. Uite asa ca sa va orbeasca culoarea. Am amestecat si putin galben, fireste. eu am parasit popasul plangerilor si am alungat oftatul. Mi-am luat inima in dinti si am schimbat o coala alba intr-o cola rosie. Rosie da ...ca focul din mine. Uite cum mana mea dreapta s-a apucat sa deseneze. Vezi? E conturul chipului tau ...nestiut si totusi dorit. Pfff...m-am ranit. Cred ca m-am intepat in privirea ta. Nu-i nimic....cu rosul asta sangeriu iti conturez buzele. Am terminat. Acum imi zambesti. Mi-e frica ca voi plati din nou pentru fiecare zambet pe care il primesc. Dar merg inainte. Nu mai vreau sa fiu doar un chip tanar cu ganduri incaruntite. Vreau sa fiu eu si uite mi-ai smuls un zambet de fericire. Mi-am recapatat lumina. Ma bucur ca ai schimbat becul de la capatul tunelului. Nu mai zaream lumina si ma speriasem. Si stii de ce am atata curaj? Pentru ca stiu ca nu esti un simplu calator asa cum au fost altii. Talpile tale nu se ranesc in cioburile din sufletul meu. Mai mult... le-ai ales cu atentie si le-ai lipit unul de altul si ai construit un nou castel. E mai trainic de data asta. Nu ai ales nisipul si nici nu il vor mai roade ploile. Si mai stiu ca m-ai prins de mana si mergi in acelasi pas cu mine, ai prins speranta mea din zbor si mi-ai asezat-o in minte. Acum sunt fericita. De azi nu mai ploua in inima mea.... iar tu esti soare si ma incalzesti...in rosu si galben e sufletul meu.

miercuri, 9 septembrie 2009

La ceas de seara...



Dragutul meu,

Vilegiatura s-a incheiat de cateva zile dar eu nu am dat pe aici sa te anunt. A fost frumos dar cam multa ploaie asa ca am avut o vacanta scurta. Nu stiu daca te bucura sau supara dar asta este, trebuie sa ma primesti acasa. Mi-am lasat curajul razboinic la malul marii si m-am intors golita de camasa de zale in bratele tale. Sper ca nu imi trebuie bilet de voie ca sa ma asez intre ele? Abia astept sa iti simt rasuflarea pe pielea mea infrigurata. Incalzeste-ma piticule. Am obosit de atata rece si atata ploaie. Am fugit la mare cu gandul ca voi avea timp indeajuns sa stau la barfa cu ea. Eroare. Am apucat doar sa schimb doua scoici cu ea si vantul deja imi arunca nisip in par. Era suparata marea. Valurile se spargeau de mal furioase. Am plecat si am sperat ca o voi revedea a doua zi. Ploaia nu m-a mai lasat sa ma apropii. Nu-i nimic, weekend-ul viitor o sa imi iau revansa. O sa stau cu ochii pe meteo asa cum stai tu cu ochii pe mine. Esti atent la mine? Hai dragutule, spune-mi ca tu te-ai inteles cu soarele sa nu apara si ai trimis ploaia sa ma aduca acasa. Stiam eu smechere ca nu poti rezista nici o zi fara mine. Dar acum gata...sunt doar a ta.
Te astept!!!!!

Cu dor de tine,
pitica mofturoasa

joi, 3 septembrie 2009

Zambeste-mi...



Acum fac ce ar fi trebuit sa fac in toate zilele astea cat nu ti-am scris. Acum am o pofta nebuna sa iti vorbesc. M-am gandit in orele astea la starea mea tampita si la greselile pe care le fac din cauza ei. M-am intrebat de ce actiunile mele sunt nefavorabile...din cauza gandurilor. Ganduri care au fost atat de negre in ultimele zile ca nici nu stiu de unde mi-au venit. Si normal ca m-au impins intr-o depresie dar nu am vrut sa o realizez, sa o constientizez. Am preferat sa imi spun in fiecare dimineata ca va fi bine pentru ca e o noua zi dar nu am facut nimic. Am ales sa imi spun doar in sinea mea "gandeste pozitiv" dar nu am cautat si calea ca sa fac asta. M-am lasat amagita de ganduri despre moarte, despre boala, mi-am cufundat mintea in noroiul vietii pe care o traiesc...da...am ales sa privesc aceleasi stiri interminabile despre vieti pierdute si m-am gandit ca si a mea este la fel, am ales sa privesc la oameni sfarsiti printre fiare contorsionate si am gandit ca as putea fi eu in locul lor, am ales sa imi obosesc ochii cu imagini sumbre cand sufletul imi tipa dupa iubire, cand inima batea ritmic plina de iubire. Nu stiu ce a fost in capul meu. De fapt stiu...ce am ales. Imi trebuia o palma zdravana ca sa ies din starea aia. Ma obisnuisem cu ea. Urechile imi erau infundate, ochii imi vedeau in ceata, mintea se lasa condusa de ganduri care nu ii apartineau. Acum mi-am amintit ... " bucurati-va pururea! rugati-va neincetat!"... uitasem si pierdusem calea.

marți, 1 septembrie 2009

De dor



Stiu ca am fost rautacioasa si nu am mai scris de cateva zile. Nu am uitat de scrisorile noastre asa cum nu am uitat de tine, de mine, de noi. Dar am simtit nevoia sa fac o pauza... doar de la scris scrisori. Stiai ca am sa revin. Stiu ca ai sa imi ierti absenta. De fapt imi era teama de ea, stiam ca o sa vina. dimineata m-a trezit cu racoare. M-am infiorat si m-am ascuns mai bine in asternuturi cautandu-te. Unde erai? De ce ai lasat lacrimile acolo sa le gasesc cand am deschis ochii? Nu stiai ca imi e frica de ea? De ce m-ai lasat sa o infrunt singura? Urasc ca soarele va intarzia de acum din ce in ce mai mult la intalnire, regret ca nu ma vor mai slabi valurile si nu ma va mai obosi vantul cald. Imi placea rolul de marinar pribeag printre amintiri si iluzii. Ai gasit cufarul pe care l-am adus cu mine la tarm? E plin ochi cu pozele noastre din vara asta. Din vara care tocmai a trecut. De acum ploile vor fi mai reci si norii vor aparea mai des. Promite-mi ca ma vei apara de rece nu ma vei lasa infrigurata in asteptare. Promite-mi ca vei fi aici in fiecare noapte si ma vei incalzi cu mainile tale. Promite-mi ca ma vei auzi cand te voi striga in vis. Promite-mi ca imi vei asculta gandurile ascunse si imi vei intelege cuvintele nerostite. Promite-mi ca toamna asta va fi cea mai frumoasa si nu cea din urma.

sâmbătă, 29 august 2009

Gata....



Am obosit. Poate tot ce se intampla in jurul meu m-a obosit. Sau poate e doar o pasa mai putin interesanta a sufletului meu. Dar m-am hotarat sa iau o pauza. O pauza de la scris si chiar de la citit. Nu mai vreau sa citesc despre nimic. Si nu mai vreau nici sa vorbesc prea mult. Intru in greva. Eu si justitia. Nu ma mai face sa rad ca o sa gasesc multe motive pentru care sa te pup si nu vrei. De fapt nici nu stiu ce vrei. eu nu mai stiu nici ce vreau eu. Probabil Luna e vinovata. Sau poate soarele. Sau poate eu dar nu vreau sa recunosc. Si ce importanta mai are. Intru in greva, oricum. Nu e de avertisment. E directa si concreta. Ma duc sa ma cert putin cu ratustile din baie. Pai unde ai vazut tu rata innecata. Si daca sunt doar niste bobocei ce?! Uite ca te-am pacalit si sunt doar de plastic. Aha....si o sa-mi dau singura cu buretele pe spate. Adica ce credeai, ca nu sunt capabila? Inca mai pot sa imi incolacesc mainile in jurul trupului meu si sa ma umplu de spuma. La spuma nu renunt nici in ruptul capului. Sa zici mersi ca am aruncat de la balcon toate lumanarelele alea mici si parfumate. Btw... am chef de gladiole. Ce ma doare pe mine capul ca nu ai de unde sa le aduci la ora asta. Oricum nu esti prezent decat in gandurile mele. Hai fugi si cauta o tiganca care are gladiole. Bine draga, rroma. De fapt care este femininul de la rrom? Nu gasesti cheile de la masina? Pai cred ca au ramas in contact. Numai bine, pana o scoti tu de pe fundul lacului o sa ma distrez consumand tot samponul cu aroma de menta. Si vezi ca am mai schimbat ceva la mine. De azi vreau sa devin stapana. Aha, stapana pe situatie, fireste. Lasa ca dezbatem pe larg cand te intorci. Dar mergi dragule odata ca o sa intarzii. De fapt ai si tu dreptate, ce conteaza cand vii, important este ca vii. Mai vii?

Te pup, te iubesc si te respect.
Eu

joi, 27 august 2009

Noche...



Dragul meu,

Am luat o hotarare drastica. In noaptea asta voi pacali timpul. Am sa-i opresc scurgerea rapida si o sa castig o clipa cat o eternitate ca sa ma las descoperita de tine. Nu mai vreau sa te impart cu nimeni, nici macar cu timpul. Egoismul meu este de neconceput in noaptea asta. Nu mai vreau sa vezi lumea ci vreau sa ma vezi doar pe mine. Eu...aceeasi eu cea care te privesc ciufulita in fiecare dimineata cand imi zambesti printre gene, aceeasi care te asteapta cuminte sa vii de la job si totusi o alta eu...eu cea care am hotarat ca noaptea asta nici stele nu vor mai fi pe cer si nici luna nu ne va mai deranja. tot ce trebuie sa faci este sa te lasi purtat de vis. Lasa-mi nebunia deoparte si insoteste-ma.

Pitica

miercuri, 26 august 2009

Gandurile de la prima ora...



Dragul meu,

Am turnat cafeaua in cesti si te-am asteptat. Am mai citit cate ceva pe ici pe colo in speranta ca te vei trezi. Asteptare zadarnica. In graba am realizat ca nu pregatisem micul dejun si am mers si m-am certat nitel cu prajitorul de paine ca nu m-a boscorodit la prima ora. Am desenat soare pe fiecare felie, a ta si a mea, ajutata de dulceata de piersici. Acum m-am asezat cu tava in fata, cu ceasca de cafea racita, intre timp, in mana si astept din nou. Pfff... lipseste ceva. Cu asta sigur te voi trezi. Scuze ca am ciuntit buchetul de chiparoase dar era necesar sa aduc aroma pe tava cu micul dejun. Nici asta nu te trezeste? Pitic scump, revino dintre vise si hai sa bem cafeaua. Stii ca nu e buna reincalzita. Okk, somnorici, nu o reincalzesc ci iti pregatesc alta. Te astept... dar dureaza cam mult despartirea de asternuturi. Cum? Vrei sa mai visezi la ceas de dimineata cu soarele sus de mult? Bine... mai ai ragaz jumatate de ceas de visare apoi musai trezire grabnica.

Cugetari...



Iubesti viata? Atunci nu mai risipi timpul din care este facuta!
Experienta este cel mai prost invatator. Ea ne da intai examenul si numai dupa aceea lectiile.
In viata este ca si la bal mascat: cand toata lumea isi scoate masca,se duce veselia.
Primul pas catre biruinta este sa stii cine-ti este dusmanul.
Infrangerea nu este decat a celor care o accepta. Un om trebuie sa fie destul de mare sa-si recunoasca greselile, suficient de destept ca sa invete din ele si indeajuns de tare ca sa le indrepte.
Fii optimist cand necazurile au ajuns la culme, orice ti s-ar intmpla, nu poate sa-ti fie decat mai bine.
Optimistul gaseste o ocazie in fiecare situatie dificila.
Pesimistul gaseste ceva dificil in orice ocazie.
Iubesti viata? Atunci nu mai risipi timpul din care este facuta!
Esti inteligent daca nu crezi decat jumatate din ceea ce auzi; esti intelept daca stii care jumatate!
Cea mai sigura cale spre bucurie este sa cauti sa faci o bucurie altuia.

marți, 25 august 2009

Exercitiu de egoism



Daca mi-ar spune ca o singura data in viata mai am dreptul sa ma rog... m-as ruga pentru cei dragi sufletului meu.
Daca mi-ar spune ca o singura data in viata mai am dreptul sa iti cer ceva ...ti-as cere ...nimic mai mult decat ai sa-mi oferi.
Daca mi-ar spune ca pentru o singura data in viata mai am dreptul sa aleg...te-as alege pe tine.
Daca mi-ar spune ca pentru o singura data in viata mai am dreptul sa visez...te-as visa pe tine.
Daca mi-ar spune ca pentru o singura data in viata mai am dreptul sa ofer... ti-as oferi totul.
Daca mi-ar spune ca pentru o singura data in viata mai am dreptul sa ma indragostesc...m-as indragosti de tine.
Daca mi-ar spune ca pentru o singura data in viata mai am dreptul sa aleg un drum...as alege drumul spre tine.
Daca mi-ar spune ca pentru o singura data in viata mai am dreptul sa scriu...ti-as scrie o noua poezie.
Daca mi-ar spune ca pentru o singura data in viata mai am dreptul sa vorbesc... as vorbi cu tine, ti-as spune tot ce nu am reusit sa iti spun pana acum.
Daca mi-ar spune ca pentru o singura data in viata mai am dreptul sa fur... ti-as fura zambetul.
Daca mi-ar spune ca pentru o singura data in viata mai am dreptul sa citesc... ti-as citi gandurile ca sa le port o viata cu mine.
Daca mi-ar spune ca o singura data in viata mai am dreptul sa plang... mi-as plange dorul de tine si care ma va insoti pana la capatul drumului.
Daca mi-ar spune ca pentru o singura data in viata mai am dreptul sa beau... ti-as culege lacrimile ascunse si ti le-as bea fara suflare, pana la ultima picatura.
Daca mi-ar spune ca pentru o singura data in viata mai am dreptul sa tip... mi-as tipa iubirea lumii intregi.
Daca mi-ar spune ca pentru o singura data in viata mai am dreptul sa iubesc... te-as iubi pe tine, pana la ultima suflare.

luni, 24 august 2009

Iubitului meu...

Dragutul meu drag,

Mai e putin timp pana o sa ajungi la mine si o sa ma strangi in brate si impreuna ne vom cuibari in patutul nostru. Voiam sa iti spun cat inca esti pe drum ca imi pare rau ca am fost rautacioasa acum cateva minute bune. E doar gelozie. Stiu ca e motivul principal pentru care ar trebui sa imi cer iertare in fiecare zi si chiar de mai multe ori pe zi, stiu ca am mai discutat despre asta, stiu ca am promis ca o sa incerc sa imi controlez pornirile, dar .... se pare ca nu o sa reusesc niciodata. Voiam sa iti spun ca iubesc. Te iubesc, iubesc marea, luna, soarele, visul nostru si...trupul tau incalzindu-l pe al meu. Voiam sa iti mai spun ca cresc ...lent. Sper sa te bucure asta altfel voi depasi starea de pitica repede si nu cred ca o sa ma mai vrei de iubita. Voiam sa iti mai spun ca pacatuiesc....zilnic, cu gandul la tine, cu gandul la ploaia care ne-ar uda si ne-ar indemna la pacatuire. Voiam sa iti mai spun ca citesc...acum mailurile tale, povestioarele noastre. Voiam sa iti spun ca eu cred... in tine, cred in mine si cred in noi. Voiam sa iti mai spun ca as mima...dansul unei cadane, in seara asta, pentru tine. Voiam sa iti spun ca visez... la noi doi, imbratisati intre asternuturile calde iar visul este in alb si negru. Voiam sa iti spun ca nu iti cer nimic...nici macar sa ma ierti pentru gafele mele. Voiam sa iti spun ca sper... la sanatate. Voiam sa iti mai spun ca detaliile sunt foarte importante si nu as vrea sa pierd nici unul la fel cum nu as vrea sa scapi nici unul. Voiam sa iti mai spun ca mi-ar place sa fiu eu tentatia care sa iti lumineze ochii in fiecare zi, in fiecare noapte si sa impinga sufletul tau curat spre pacat. Acum ca ti-am spus tot, raman cumintica, cocotata pe pervaz si te astept... dulcea mea ispita.

Cu dragoste infinita,
pitica... pitica

duminică, 23 august 2009

De duminica

Dragutul meu,

Multumesc pentru dimineata ce tocmai s-a incheiat. Multumesc pentru ca nu ma lasi sa traiesc degeaba, multumesc pentru ca ai grija sa nu cad si eu in starea melancolica in care te afli tu. Nici macar nu imi pot explica de ce imi transmiti starile tale. Si mi-e ciuda pe mine ca ma las atat de repede molipsita. Acum ca mi-ai dat tema de gandire stau si ma gandesc ce ar fi de facut ca sa scapi si tu din "mainile" depresiei. Nu stiu ce mare branza as putea eu sa fac dar macar o sa incerc. O sa ma iau la tranta cu starea ta si o sa ne luptam amandoua conform povestii... zi de vara pana-n seara. Fireste ca se stie invingatoarea la puncte de pe acum ...adica eu. Am gasit de dimineata o poezie, aici, http://www.ovidescu.ro/category/demente/ si stau si ma gandesc ca nu e deloc o dementeala asa cum spune autoarea ci e un mare adevar. Si ma gandesc ca am sa ma gandesc cum sa te agat astazi....stii, imi e tare dor sa agat barbatul din tine ;)) Nu am mai facut-o de multa vreme. Poate pentru ca ne-am obisnuit cu starea de apatinere. Deci.... te lasi agatat sau o sa ma chinui?

Te saruta cu drag,
pitica agatatoare

Iarta-ma!

Dragul meu,

A venit momentul sa iti spun iarta-ma! Iarta-mi toate greselile, toate scenariile prostesti, toate nebuniile de moment sau de lunga durata, iarta-mi neputinta si vorbele aruncate la nervi si suparari fara motiv real si concret. Iarta-ma daca te iubesc si iarta-ma ca nu am stiut a respecta pactul initial. Iarta-mi slabiciunile si iarta-mi noptile tarzii in care nu am fost langa tine. Iarta-mi zilele in care soarele nu a stralucit si am lasat ploaia sa picure rece intre noi. Iarta-mi noptile in care nu am vazut luna si nici nu am numarat stelele. Iarta-mi diminetile cand am lipsit la cafea si dupa-amiezile cand te-am scos din sarite. Iarta-mi clipele cand poate trebuia sa te inteleg dar m-am incapatanat sa nu o fac. Iarta-mi alinturile si iarta-mi loviturile sub centura din momentele cand asteptai liniste. Iarta-ma si pentru toate greselile ce le voi face si de aici inainte. Iarta-ma!

sâmbătă, 22 august 2009

Prin urmare

Draga dragutule,

Avand in vedere intarzierea ta si faptul ca, din nepasare sau lipsa romantism la prima ora a diminetii, ai facut sa stricam prima dubla din frumusete de film, m-am enervat si am plecat de nauca. Ceea ce va urma reprezinta filmul extraordinar de neconcis a ceea ce a facut "printesa cu maru-n gat" astazi. Dupa ceva alergatura prin magazine ma lovi ideea brilianta de a merge la casa bunicii mele. Si cum azi am avut numai reactii ciudate, am pus ochii pe marul din fata casei. Pacat ca nu am avut un aparat de fotografiat sa pastrez amintiri memorabile acestui eveniment inedit. Nu stiu de unde am gasit curajul sa ma cocot de zor pana in varf dar odata ajunsa acolo m-am simtit atat de frustrata incat am vrut sa incerc zborul fara aripi. Ciudata idee caci marturie a gestului nobil imi sade acum dureros de linistita exact in genunchi. Fireste ca toata lumea sari cu spirt si mi-au scapat printre buze ceva vorbe de duh autohtone pe care nu are rost sa le reproduc. Cert este ca am uimit audienta cu vocabularul meu neaos...doar pe ziua de azi. Dar cum sunt o tipa ferma nici ca mi-am cerut scuze pentru poluarea fonica ba chiar am pasit mandra si schiopatand din ograda bunicii. Nu stiu daca voi mai avea placerea curand sa imi fericesc rudele cu prezenta mea prin curte dar macar imi este rusine ca m-au auzit scotand astfel de perle. Dar asta nu a fost tot... au mai avut parte de o surpriza din partea subsemnatei care a "ochit" un cocos cam prea frumusel pentru vremurile astea de criza si a hotarat ca locul lui nu mai este in gradina ci in oala. Saracul nu a avut nici o sansa pentru dupa doua ture de curte am obosit si am chemat ajutoare....adica cainele. Si uite asa azi am avut parte si de o vanatoare ....de cocos. A fost delicios rasolul si chiar nu regret ca m-a alergat de mi-a iesit limba de-un cot. Acum, satula si schioapa, am revenit la domiciliu si am hotarat sa iti povestesc frumusete de peripetii pe ziua de azi. Merg sa chem porumbelul si ii inmanez scrisorica ca sa ti-o aduca urgent. Cred ca m-a suparat asa ca de data asta o trimit cu confirmare de primire neaparat. Pana revii... te sarut cu drag si dor.

A ta "printesa cu maru-n gat"