Azi noapte a plouat... ador aerul proaspat al diminetii dupa ploaie, mirosul, cerul diminetilor de dupa ploaie... dimineti dupa ploaie... fiecare dimineata e un nou inceput... unii pasesc intr-un nou inceput, o alta speranta le infierbanta tamplele si le umple de pasiune inimile... altii prefera sa se amestece in aceeasi rutina de lucruri marunte care nu ii fericeste si nici nu ii face mai frumosi decat sunt... eu doar ma imbat cu aer si apoi gandesc... ma gandesc la visul meu, la noua aventura care incepe cu fiecare noua dimineata ... o noua zi cu tine... cateodata ma cert in gand caci ce gandesc eu nu este necesar sa se si intample... de multe ori ma gandesc de ce u stiu sa merg doar jumatate de drum... si imi raspund singura, caci eu nu stiu decat sa merg drumul intreg... si oricate ganduri mi-as face stiu ca te gasesc mereu acolo, la capatul drumului meu... si chiar daca intr-o zi nu vei mai alege sa fii acolo, daca pasii tai vor alege un alt drum, o alta directie, eu nu voi avea regrete... am facut pas cu pas in urma ta, am cautat, am incercat sa cunosc, sa descopar, am asteptat, am ales, am aflat si am iubit si nu doar am iubit si poate as fi facut mult, mult mai mult... si ma gandesc cum ar fi fost sa tac... la ce mi-ar fi folosit iubirea mea daca as fi pastrat-o in tacere... dar logica mea interioara nu m-a lasat sa o fac... si ma gandesc la credinta mea, caci credinta mea e in tine... si ma gandesc ca eu nu stiu sa te iubesc decat fara nici o asteptare, sau poate cu asteptari marunte, ca aceea de a te gasi mereu acolo...aici... oriunde vrei sa ma astepti... si ma gandesc la credinta mea, la iubirea mea care se regenereaza, ca un con al abundentei, care creste si traieste doar din ea insasi, ignorand orice obstacol... si ma gandesc... si ma infioara fiecare gand la tine si ma umple fiecare dor de tine si ma implineste fiecare zambet pentru tine... si ma gandesc la tot ce impartim... unii ar spune putin, caci ei ar vedea numai cuvinte, numai priviri trecatoare... dar eu ma gandesc cum te mangaie fiecare gand al meu, cum te saruta fiecare lacrima a mea, cum te infioara fiecare cuvant al meu si cum te inunda fiecare zambet al meu... si ma gandesc la fericirea mea pentru ca eu sunt fericita, pentru ca tu ma faci fericita... si ma gandesc ca daca ei ar vedea ar fi invidiosi ... pentru ca noi avem iubire fara masca respirand aer curat de dimineata dupa ploaie.
pentru tine... cu drag,
eu
cum ar fi fost sa taci? sa iubesti in tacere?
RăspundețiȘtergereeu nu prea cred ca poti sa iubesti "in tacere", nu cred ca poti sa ascunzi ca iubesti...te da de gol tocmai subconstientul care te face sa actionezi, sa vorbesti, sa te exprimi intr-un anume fel caracteristic celor ce iubesc, chiar daca constientul stie ca trebuie sa se ascunda.
p.s. nu-mi place ploaia ca atare, dar si mie imi place mirosul naturii, al pamantului de dupa ploaie :P
si-mi mai place roua de dimineata :) imi place sa merg prin ea, sa o simt umeda, imi place sa admir picurii de roua pe firele de iarba :P
te da de gol subconstientul...dar poti iubi fara sa o spui, mai ales daca ai senzatia ca nu va fi bine primita iubirea ta
RăspundețiȘtergere