Vreau sa imi reintregesc sufletul

Iar o zi in care imi simt sufletul risipit in mii de bucatele mici. Ca la loto, aleg jeton dupa jeton si incerc sa stabilesc o ordine si totusi nimic nu e in ordine, mereu va exista o noua si o noua combinatie. Ca la un puzzle imens la care te chinui sa aranjezi piesele si totusi nu reusesti sa le combini pe toate asa cum trebuie. Vreau sa ma ia de mana din nou, sa ma invete, sa imi arate cum pot lua fiecare piesa si unde sa o pun. Vreau sa ii simt din nou privirea atintita asupra mea, usor incruntata atunci cand il suparam sau zambitoare atunci cand ma revedea dupa mult timp. Vreau sa ii aud glasul spunandu-mi "fetita mea". Il vreau din nou aici pentru ca sufletul meu sa nu se mai simta atat de gol. Vreau sa ne intoarcem amandoi in timp si sa ramanem impreuna. Vreau sa imi apara macar in vis si sa imi spuna ca m-a iertat pentru toate greselile copilariei si pentru toate momentele in care nu am fost impreuna. Vreau sa il mai simt noaptea strecurandu-se usor pe usa doar pentru a ma inveli. Vreau sa il simt din nou sarutandu-ma pe frunte. Vreau din nou plimbarile noastre lungi prin parc. Vreau sa se intample o minune si sa il vad intrand pe usa intr-o zi cu soare. Vreau sa umplu golul pe care l-a lasat in sufletul meu desi niciodata nu a plecat de acolo. Vreau un nou dans impreuna, el matur si eu copil. Vreau sa ii simt bratele cuprinzandu-ma protectoare. Vreau sa il am din nou aici, cu mine. Vreau sa ma auda atunci cand ii spun in fiecare dimineata cat de mult imi lipseste si cat de mult il iubesc. Vreau sa nu mai vorbesc cu o piatra rece si impersonala, vreau sa ma asculte si sa imi raspunda. Zadarnic....stiu. Nimic nu va mai fi, niciodata, la fel. Va exista mereu piesa lipsa din puzzle-ul sufletului meu.