Dragutul meu, Asta e o scrisorica scrisa la ora pranzului, intr-o pauza de la terminat mancarea si pana cand vei ajunge acasa. Sa nu ma faci sa te astept cu masa pusa ca te trec pe regim cu supa pe termen nelimitat pana la noi ordine. Dar sa lasam asta. Ce voiam sa iti spun? Aaaaa...da. Am trecut prin gara si am constatat ca se transforma intr-o jalnica halta. Nici un tren nu mai opreste la peronul care si asa este pustiu de parca bate vantul retragerii si nu cel al regasirii. Stii sau banuiesti macar ce se intampla? Intrara ceferistii in greva? stii ca nu mai am acces la stirile de ultima ora din cauza autoizolarii de lumea moderna. Asta voiam de fapt sa iti spun. Pitica hotari sa inceapa o viata noua. Da, da....o viata noua alaturi de tine, fireste. Doar ca arunc de langa mine ziarele si pastrez doar cartile. Nu imi mai trebuie televizor dar pastrez calculatorul pentru ca imi e tare lene sa mai scriu pe hartie. Renunt la porumbelul voiajor dar pastrez posta electronica caci trebuie sa comunicam intr-un fel sau altul. Ciudat sau nu astea sunt hotararile pe care le-am luat azi in lipsa ta. Daca vei atenta cu pliciul la degetele mele treaba ta... o sa te parasc ca vrei sa ma vezi bandajata din motive necunoscute mie. Cum cui o sa te parasc?! Mie...crezi ca mai trebuie sa ma apere cineva ? Sunt mare draga. Pitica crescu si crescu si crescu si se facu in sfarsit mare. Lasa ca vezi tu cand ajungi la masa cat de maricica ma facui. De fapt tot ce voiam sa iti spun este ca te astept in gara, m-am asezat pe sina daca tot nu mai vine trenul si ma uit in zare dupa tine. Tot ce te rog este sa nu mai intarzii la masa caci imi e o lene nebuna sa reincalzesc mancarea. Ce ti-am pregatit? Surpriza de la pranz.
cu dragoste nemarginita,
pitica ta cea...mare
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu