Dragul meu....vis neimplinitE din nou seara si e la fel de pustiu ca si ieri...ca si alaltaieri. Am pregatit deja patul de culcare dar nimic nu ma atrage intr-acolo caci e gol, e rece. Urmeaza o alta noapte ca o melodie fara ritm. Am obosit....am obosit sa ating mereu aceeasi perna rece, impersonala asezata alaturi de tampla mea, intr-un pat de doua persoane. Cine iti vede ochii adormind? Cine iti mangaie fiinta in timpul somnului? Sunt obosita si ma doare fiecare gand care imi trece prin minte, caci toate gandurile mele sunt cu tine, despre tine, despre mine si despre noi. De ce am obosit? De atata departare. M-a imbatranit si m-a uratit. M-as dezbraca de mine si m-as ascunde in adancul meu si as ramane mica, mica, asa cum iti place tie. Te-as dezbraca de mine si ti-as face bratele aripi in jurul inimii mele. Mai bine o iei si o strivesti decat sa mai bata in nestire fara nici un motiv. Mai bine o iau si o ingrop in adancul tau si poate asa va fi mai mica distanta dintre noi, poate asa aerul mi se va parea mai respirabil. Macar glasul de ti-as putea auzi si poate un zambet mi-ar lumina chipul. Dar e atata tacere intre noi. Doar ganduri pierdute din singuratate spre nicaieri. Imi plang ochii singuri....din nou. Nu pot sa ii opresc desi stiu ca nu iti place. am promis de atatea ori ca ma voi razvrati impotriva lor si totusi nu am facut-o niciodata. Nu am sa o fac nici azi. Ei vor sa vada pana departe si neputinta ii face sa lacrimeze. Iarta-i si tu asa cum ii iert si eu de fiecare data. Iarta-ma pe mine, lasa, asa cum si eu indur departarea, tacerea. Stiu ca mai e putin dar drumul meu este din nou inspre patul rece, cu mana pe nodul din suflet incercand parca sa il inlatur. Pana vei reveni pastrez un nou dor de tine...
Pitica
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu