In seara aceasta...

M-am asezat comod in dreptul ferestrei. Stau si urmaresc cerul. Astept nerabdatoare sa apara stelele, rand pe rand, insiruite in vesnica lor ordine. Privesc prin fereastra ce devine parca mai opaca odata cu trecerea minutelor. Greu deslusesc dincolo de ea. Intind mainile si inchid ochii. Incerc sa ma ghidez singura in intuneric. Si ca un facut, ochii mintii mele vad ploaie de stele cazatoare. Aluneca in nestire spre pamant dar odata ajunse acolo nu se strivesc ci il mangaie usor si se topesc, dispar pur si simplu. Inaintez cu greu si asa imi doresc sa ma desprind de intunericul acesta autoimpus dar... simt cum simturile mi se acutizeaza din ce in ce mai mult. Ca si cum as razbi prin cine stie ce hatisuri. Mainile ar trebui sa atinga inainte de a cuprinde. Dar nu mangaie decat aerul din camera, aerul care ma inconjoara. Eu nu inaintez decat cu gandul. Unde vreau sa ajung? In gandurile tale. Vreau sa fiu acolo dar ma impiedica intunericul care ma inconjoara. Ochii ar trebui sa imi lumineze drumul dar imi este teama sa ii deschid. Daca nu voi mai vedea lumina? Daca voi ramane ratacita in intunecimea care ma inconjoara acum? Te vreau langa mine. Vino...tu esti lumina mea, tu esti speranta mea. Invata-ma sa pasesc in visul tau, fa-ma parte din el. Ma hotarasc si deschid ochii. Stelele sunt toate la locul lor, insiruite in obisnuita ordine. Tu esti aici, langa mine. Le privim impreuna. Mainile mele te ating, te simt. Ochii tai imi lumineaza calea. Am pasit in visul tau piticiul meu drag... impreuna cu tine. Acum avem si steaua noastra si visul nostru. Suntem mai "bogati" decat ieri. Si pentru tot ce imi daruiesti, inima mea va fi a ta pe vecie. O eternitate iti e de ajuns sa o gazduiesti in mainile tale?