Dragul meu, Ce mai faci tu, pe unde mai calatoresti? Mie mi s-a facut dor de o mare. Cred ca urmatoarea oprire va fi pe langa ea. Imi lipseste. De fapt azi am realizat cat imi lipseste. Nu mai am cu cine vorbi, nu mai am cui ma destainui. Ea e prietena mea cea mai buna din totdeauna si eu am fugit atat de departe de ea. Oare ce a fost in capul meu. Prostii, vise, tampenele. A venit vremea sa le las pe toate in urma si sa pornesc din nou spre ea. Ea nu m-a tradat niciodata. Este mereu in acelasi loc, nemiscata, neinteresata de toate schimbarile lumii, a oamenilor. Cum iti mai e? Stiu ca esti bine dar mi-ar fi placut sa mi-o spui personal. Dar cum ai pedepsit porumbelul si nu mai are voie sa paraseasca colivia, asteptam schimbul de scrisori cu posta. Se misca greu diligenta. Poate sunt caiii obositi sau a incurcat vizitiul drumul.Cine stie. eu inca mai astept vesti de la tine.
Cu drag,
aceeasi pitica
Draga piticuta,
RăspundețiȘtergereSunt bine...ti-o spun personal. Sunt bine...mai apatic, mai fara chef de vb sau de viata in general, dar...sunt bine. Desi imi place sa cred ca inca iubesc viata. Cu toate astea mi-e frica de ce va aduce cu ea. Stiu...suntem doi fricosi :P
Pfff, cred ca incep sa-i cred pe cei ce decid sa se sinucida, desi familia stia ca totul era bine si frumos. Chiar si-n situatia in care totul in jur e roz...te poti simti de fapt pierdut, fara un sens pe lume, fara nici un fel de asteptare de la viitor.
Destul cu aberatiile...ma bucur c-ai regasit marea, marea ta iubire. M-as bucura si mai mult daca ti-ar fi mai bine acolo, asa cum zici tu.
Vom trai (sper) si-om vedea!
Cu drag, din butoiul cu apatie...nebunul de pe tabla de sah a Divinitatii!