De seara

Draga calatorule,

Azi ai ratacit mai mult printre randuri decat printre ganduri. Cred ...de fapt sper sa mai ai putin si sa termini cu plimbareala asta. Nu ca as avea ceva contra, dimpotriva....fiind cu folos nu am nimic de comentat. Doar ca azi pitica a fost mai visatoare si s-a plictisit sa viseze singurica. Promiti ca iti iei revansa? Abia astept. De fapt asta vreau sa cred ca mi-ai spune. Ramane sa aflu mai tarzior daca m-am gandit bine sau nu. Pana atunci imi iau camasa in brate si ma asez in patut si visez la tine. Nici porumbelul nu a mai venit azi. L-am asteptat in zadar toata ziua. Mi-am aruncat ochii incoace si incolo dar degeaba. S-a suparat si nu mai vrea sa apara. Sau poate a obosit mititelul. Sa nu cumva sa imi spui ca l-ai inchis in colivie ca ne suparam, sa stii. Cum a fost azi? Pustiu si rece cu ceva raze de soare atunci cand am vorbit. Prea putin insa pentru cata dorinta aveam de tine. Acelasi ceas, care de fapt e alarma telefonului, ce a tipat ca nebunul/a de la 7 pana la 7.15 cand i-am dat un branci, acelasi alergat pe faleza zambind (daca poate fi numit zambet rictusul pe care il afisez din cauza efortului) celor pe care ii intalnesc in fiecare dimineata facand acelasi lucru ca si mine, acelasi valatug de acte rasfirate pe biroul de care nu m-as mai apropia in veci dar nu am incotro... si cam atat.... in rest nimic interesant. Nici sa citesc nu am avut rabdare. Culmea, nu? Stiu ca o sa ma certi ca nu am iesit la plimbarea de seara dar nu am avut chef ....pur si simplu. Am lenevit cu ochii pe geam in asteptarea porumbelului.... cu vesti de la tine. Asa ca te astept sa vii sa imi vindeci pustiul din suflet cu zambetul tau, te astept sa ma iei in brate si sa ma strangi tare la piept ca sa uit imediat de existenta porumbelului si a lumii intregi.

Cu dor infinit....pitica supalata