Si ai fugit

... si de cand ai plecat stau si ma intreb cine sunt. Eu sunt eu si sunt ceea ce vreau si ceea ce pot sunt, pentru ca eu stiu ce vreau si mai ales stiu ca pot. Si te astept sa imi raspunzi si tu la intrebare desi ti-am pus-o de atatea ori si niciodata nu am patruns cu exactitate sensul cuvintelor tale si ma las amagita de fiecare secunda care curge ca sunt sigura ca greu vei reveni. Sa pedepsim luna sau semiluna pentru absenta ta de acum?
... pana una alta raman o poveste inceputa undeva si astept sa citesc cuvintele pe care le-ai potrivi pentru a o scrie.

Si a fost miercuri

... si a trecut greu si acum e spre joi si mie imi e dor de tine. Am iesit cateva momente pe balcon in cautarea unei guri de aer care sa ma faca sa nu mai simt dor si am gasit luna. Vantul adia usor.. placut si am strigat ca te iubesc si sigur ai auzit. Si am intins bratele si am cerut lunii sa mi te aduca si ti-am vazut chipul in lumina ei. Si te-am atins...usor. Si te-ai lasat in voia mainilor mele acaparatoare, constient parca de ce ve urma si apoi mi-am plimbat degetele peste buzele tale si te-am sarutat in gand. Si stiu ca ai simtit cum m-am infruptat cu pofta din ele.
... stiu ca vor trece cateva zile pe care nu stiu cum sa le infrunt dar ma voi gandi doar la momentul regasirii si poate imi va fi mai usor.
... stiu ca voi incerca sa stau doar intinsa in pat, cu ochii inchisi si cu sufletul plin de speranta ca daca voi visa la tine te vei intoarce mai repede.
... stiu ca voi spune in fiecare dimineata soarelui cat de mult te iubesc si el iti va zambi in locul meu.
... stiu ca voi incerca sa te sun, din greseala, dar nu voi nimeri numarul corect.
... stiu ca voi spune lunii cat imi e de dor si ea te va lumina in fiecare noapte si iti va veghea somnul in locul meu.
... stiu ca daca ma vei intreba cat de mult te iubesc voi intinde bratele incercand sa ating cu ele infinitul si sa strang intre ele intreg universul.


cu un nou dor de tine,
eu

De azi

... azi ne-am intalnit din nou. Tu acolo, eu aici dar impreuna acum. Si totusi nu ti-am simtit lipsa desi totul e schimbat. Ai dreptate tu... si noi ne-am schimbat. Nu stiu daca in bine sau in mai putin bine, dar timpul a trecut si a lasat urme. Curios ca mereu am crezut ca lucrurile se invart in cerc dar azi realizez ca viata este de fapt o spirala si nu stiu unde ma aflu acum.
... aici totul miroase a tine desi, fizic, nu ai fost niciodata prezent. Si totusi eu iti simt aroma. Sau poate e doar imaginatia mea. Cu tine am invatat sa visez si acum caut visul de azi. Unde l-ai ascuns?
... cu tine am gasit aceasta noua eu. Nici macar nu stiu daca iti place dar am descoperit-o impreuna. Daca vei vrea sa o ascund... ma voi impotrivi.

De azi

Si aerul care ma inconjoara miroase a tine. Prezenta ta este atat de puternica si nu imi pot explica pentru ca fizic nu ai fost niciodata prezent aici. Dar eu stiu, eu simt cum tot ce ma inconjoara este atat de plin de tine, poarta amprenta ta. Nimic nu mai seamana cu ce am avut si simt cum se apropie. Totul e diferit si stii... ai dreptate, nu conteaza unde sunt...important este ca esti cu mine mereu.

“Sa iubesti inseamna sa suferi. Ca sa eviti suferinta, ar trebui sa nu iubesti. Dar, a iubi este a suferi, a nu iubi este tot a suferi, a suferi este, simplu, a suferi. Sa fii fericit inseamna sa iubesti. In concluzie, ca sa fii fericit trebuie sa suferi, ori suferinta te face nefericit. Asadar, ca sa fii fericit, trebuie sa iubesti, sau sa iubesti sa suferi ori sa suferi din prea multa fericire.” (Woody Allen)

Te astept

Mereu la fereastra. Straniu dar mereu te astept acolo. Niciodata nu stiu daca sunt inauntru sau in afara. Stiu doar ca stau lipita de ea si picurii ascund locul in care se scurge tristete si dor si vina. Mereu aici, plina de bucurie ca te-am intalnit si ne-am intalnit. Si nici nu ma vezi caci lampa e stinsa. Doar lumina albastra si vechea pereche de manusi fatidic cazuta pe covor. Si nici nu cauti lumina caci cum poti visa in lumina. Si nici nu mai caut motive pentru asteptarea mea. Tu vrei unul?

Si acum...

Mie mi-a venit dor de cafea asa ca o sa-mi fac una chiar acum. Si te mai anunt ca nu am chef de plimbari in parc pentru ca sunt prea multe frunze pe jos si nu mai vreau sa le ocolesc. Am obosit sa ma tot uit pe geam si sa nu apari. Voiam sa te astept cuminte in bucatarie dar constat ca nu iti pasa asa ca o sa ma intind pe tot biroul cu hartii, creioane colorate si ceasca de cafea. Iar diseara sa nu te plangi ca vrei la somn pentru ca eu am chef de visare si imi esti dator cu trei vise si cinci cantece de leagan. Si neaparat nu mai vreau acelasi asternut asa ca ... pana ajungi sa te hotarasti ce culoare ne-ar trebui in dormitor. Gata cafeaua. Am fugit. Sa nu uiti ca imi lipsesti. Cam multa treaba ai avut azi.

Ceaw! Cu dor,
eu

De sambata...

Sunt intr-o stare confuza. Nu reusesc sa ma hotarasc... ori sunt deprimata ori sunt doar trista, apatica, absenta, isterica sau nemultumita. Am inchis telefoanele asa ca o sa fie ceva de genul ma doare la basca cine suna si ce vrea ori unde "arde". Daca mai meditez mult la starea mea neinteleasa o sa ma inchid in casa vreo doua saptamani si o sa refuz comunicarea cu ... cu cine sa nu vreau sa comunic? Vezi?! Sunt intr-o stare pe care nici macar nu o pot descrie si de care vreau sa fug dar nu stiu unde. Interesant ca am stat jumatate de ora cu ochii pe geam si am urmarit atent doua libelule. Si culmea e ca ma gandeam la iarna. Ii simt aroma. Nu stiu de ce, asa ca nu ma intreba. Fireste ca nu vei primi raspuns. Dar cum ar fi sa ies cu bicicleta astazi?! Frumos dar nu vreau singura... app, pe unde umbli? Si cu ce ocazie ma lasi sa ma zbat singura in dilemele mele de sambata dimineata spre pranz? Vezi ca o sa concediez porumbelul voiajor si o sa imi angajez postas personal. Nu ma auzi, nu?! Ce ai visat azi noapte? Astept raspuns urgent asa ca fa bine si lasa somnul ca e sambata si e weekend si am chef de tine.

Cu nerabdare,
eu

In linistea noptii

Azi noapte m-am visat cum ma scaldam in mare.

Insomnie

Ador noaptea. Unde esti? Nici nu cred ca mai vii dar scriu. Scriu pentru ca ador noaptea. E liniste, e calm. De fapt azi toata ziua a fost liniste si calm. Dar acum e o altfel de liniste. Toata lumea doarme, mai putin eu. Nu pot sa adorm. Probabil e lipsa ta. App, mai vii? Pana una alta ma las imbatata de atmosfera asta atat de linistita si cu castile la urechi astept sa intru in transa. O daaaa, e minunat cand intru in zona aceea unde nu sunt decat eu si muzica. Nu imi amintesc sa iti fi vorbit vreodata despre asta. E minunat sa te lasi in voia sunetelor. Am avut momente cand eram fixata doar pe versuri si nu distingeam esenta melodiilor. Acum fac exact pe dos. Nu ma mai intereseaza versurile ci doar sunetele. E o contopire a mea cu ele. Le las sa imi patrunda in interior si sa disece tot ce intalnesc in cale. Uneori imi e teama ca o sa adorm si o sa ma trezesc alta. Poate cu o bucata de inima mai putin sau cu ea intreaga dar mai mare. Ce ascult acum imi trezeste un miliard de amintiri. Iti vine sa crezi ca avem atatea amintiri impreuna? Le-ai numarat vreodata? Eu nu. Dar acum ma pierd in ele si sunt atat de multe. Nu rade ca te urmaresc atent. Bineinteles ca am spus un numar la intamplare. Poate sunt mai multe de un miliard sau poate mai putine. Stii ce, o sa ma apuc sa numar zilele pe care le-am petrecut impreuna. Dar ce rost are? Era doar o idee nastrusnica. Sorry, stii ca sunt nebuna in adevaratul sens al cuvantului. De ce ai incetat sa ma mai tratezi? Mhhh... nu mai exista tratament pentru nebunia mea. Cum iti spuneam, ma bantuie amintiri din vremurile cand eram mica si prostuta. Da, dragule, de la inceputurile noastre. Si naiva. O, Doamne cata naivitate intr-un capsor atat de mic. Stiu ca nu iti vine sa crezi. Nici mie. Acum zambesc. A trecut mult de atunci dar fiecare scena care imi apare in minte ma face sa zambesc. Amintiri. Dulci amintiri?! As vrea sa ma inghita intunericul in momentul asta si sa pot adormi. Fireste ca te-as visa. Te indoiesti cumva ca te-am visat si azi noapte? Sa nu o faci pentru ca gresesti. Doar ca am omis sa iti povestesc. Uneori doare fiecare vis pe care ti-l spun. E ca si cum rup bucata din mine si o arunc spre nicaieri. Atat imi raman...visele. ele sunt ale mele si numai ale mele. De cand nu m-ai mai intrebat daca te-am visat? A trecut ceva timp. Nu e un repros... doar o constatare. E tarziu? Da. Nu cred ca mai vii. Sau poate da...

si pentru ca azi e miercuri...

... zi de miercuri, linistita...calm... pe sfarsite.
dupa cateva discutii singura concluzie este ca te iubesc mai mult ca ieri.
sa imi fac probleme in privinta reputatiei mele?...cred ca nu e foarte scandaloasa... zic.

"All the confusion of my life... has been a reflection of myself! Myself as I am, not I'd wish to be".

Starea de ora 12...

De fiecare data acelasi sentiment de inutilitate dupa ce iti pun intrebarea... si sufletul la gura, caci o emotie indescriptibila ma bantuie si ma lasa fara aer pana primesc raspunsul.
De ce? Habar nu am... poate pentru ca exista un sentiment de deja vu si stiu de fiecare data ca va veni momentul cand raspunsul va fi un altul si nimic din ce se intampla nu poate schimba ceea ce trebuie sa fie.
" De ce esti sup?"
" Nu sunt"
" Ma minti"
Sunt tentata sa spun da, dar degetele o iau inaintea mintii si tasteaza simplu
" Ce motiv as avea sa fiu supi"
E un dialog care se repeta si de fiecare data acelasi "de ce?" ma bantuie... de ce nu eu.

Usor si simplu de acceptat. Am uitat sa ma las cuprinsa de visare si focul de artificii ireal pe care il poarta dupa ea. Nu mai sunt atat de imprudenta incat sa consum mai mult decat poate fi. Imi ajunge atat cat este caci e tot... poate invariabil, dar real.

Ganduri

http://www.youtube.com/watch?v=9YteXsPt6sM

Stare...

Azi noapte a plouat... ador aerul proaspat al diminetii dupa ploaie, mirosul, cerul diminetilor de dupa ploaie... dimineti dupa ploaie... fiecare dimineata e un nou inceput... unii pasesc intr-un nou inceput, o alta speranta le infierbanta tamplele si le umple de pasiune inimile... altii prefera sa se amestece in aceeasi rutina de lucruri marunte care nu ii fericeste si nici nu ii face mai frumosi decat sunt... eu doar ma imbat cu aer si apoi gandesc... ma gandesc la visul meu, la noua aventura care incepe cu fiecare noua dimineata ... o noua zi cu tine... cateodata ma cert in gand caci ce gandesc eu nu este necesar sa se si intample... de multe ori ma gandesc de ce u stiu sa merg doar jumatate de drum... si imi raspund singura, caci eu nu stiu decat sa merg drumul intreg... si oricate ganduri mi-as face stiu ca te gasesc mereu acolo, la capatul drumului meu... si chiar daca intr-o zi nu vei mai alege sa fii acolo, daca pasii tai vor alege un alt drum, o alta directie, eu nu voi avea regrete... am facut pas cu pas in urma ta, am cautat, am incercat sa cunosc, sa descopar, am asteptat, am ales, am aflat si am iubit si nu doar am iubit si poate as fi facut mult, mult mai mult... si ma gandesc cum ar fi fost sa tac... la ce mi-ar fi folosit iubirea mea daca as fi pastrat-o in tacere... dar logica mea interioara nu m-a lasat sa o fac... si ma gandesc la credinta mea, caci credinta mea e in tine... si ma gandesc ca eu nu stiu sa te iubesc decat fara nici o asteptare, sau poate cu asteptari marunte, ca aceea de a te gasi mereu acolo...aici... oriunde vrei sa ma astepti... si ma gandesc la credinta mea, la iubirea mea care se regenereaza, ca un con al abundentei, care creste si traieste doar din ea insasi, ignorand orice obstacol... si ma gandesc... si ma infioara fiecare gand la tine si ma umple fiecare dor de tine si ma implineste fiecare zambet pentru tine... si ma gandesc la tot ce impartim... unii ar spune putin, caci ei ar vedea numai cuvinte, numai priviri trecatoare... dar eu ma gandesc cum te mangaie fiecare gand al meu, cum te saruta fiecare lacrima a mea, cum te infioara fiecare cuvant al meu si cum te inunda fiecare zambet al meu... si ma gandesc la fericirea mea pentru ca eu sunt fericita, pentru ca tu ma faci fericita... si ma gandesc ca daca ei ar vedea ar fi invidiosi ... pentru ca noi avem iubire fara masca respirand aer curat de dimineata dupa ploaie.

pentru tine... cu drag,
eu

Stare

Nu stiu ce stare e asta de o am in momentul asta. Am o dorinta nebuna de a-mi aprinde o tigara si sa stau sa o fumez in fata ta. Aha, am o stare de revolta dar nu stiu impotriva a ce ma revolt. Sunt bine, chiar fericita. Am ras azi dupa un weekend cu lacrimi si ploaie. Si daca am plans ce?! Am plans pentru ca mi-am alungat tristetea. E o noua forma de a trai pentru mine. Si totusi am plans si azi. Am plans pentru ca uneori ma faci sa plang de fericire. Ti se pare putin lucru sa imi spui ca ma iubesti? Mie nu. De cand nu te-ai mai intrebat de unde am aparut in viata ta? Acum rad din nou. Te vad ganditor, incercand sa iti amintesti. Stiu cum este. Si eu am aceeasi senzatie de ...intotdeauna. E ca si cum am fost separati cateva secunde si apoi stiam unde avea sa fie locul de intalnire. Si trebuie sa remarci ca am fost punctuala. Ca si tine de altfel. Si sa nu indraznesti sa nu zambesti. Atat de mult mi-am dorit sa dispar...pur si simplu. Ani la rand m-a macinat dorinta asta. Acum m-ar fi macinat regretele. De ce trebuie sa ma macine mereu cate ceva? Uite ca acum pot trai bine mersi si fara dorinte. Nu imi mai doresc nimic. Nici macar sa mai vad soarele dimineata. Daca te vad pe tine este de ajuns. Maine dimineata bem cafeaua cu lapte? Mi s-a facut dor de tine. Hai sa ne ascundem dupa perdea si sa stam pe intuneric. Stiu ca e o dorinta dar e de fapt ceva ce vreau sa facem amandoi. Eu nu mai am dorinte pentru mine dar pentru noi am inca multe. Hai sa numaram invers. De la 2. De fapt de la 1 caci noi doi suntem 1. Sau suntem 2? Ciudata intrebare. Ce faci? Cauti raspunsul? Nu te mai obosi. Nu imi trebuie. Nu am ce sa fac cu el. Oricum nu mai numaram. Privim stelele. Hai sa le punem nume. De cand nu am mai privit stelele? Si hai sa stam asa pana la nesfarsit. Nu exista sfarsit pentru noi, stiai? Am hotarat ca noi ne-am nascut nemuritori si dependenti. Eu depind de tine, de iubire, de soare, de luna, de stele, de pamant, de poezie si de cantec. Tu de ce depinzi? Iti place seara noastra? Atunci de ce fugi de langa mine? Daca pleci o sa imi aprind tigara si o sa o fumez fara sa ma privesti. O sa vorbesc cu fumul si o sa ma ascund in scrumiera....scrum de mine fara tine, sufli dimineata si dispar. Ai sti sa ma mai recompui?

Domnului A

Am plecat linistita de acasa. Ce s-ar fi putut intampla?! Il lasasem linistit in tacerea camerei lui, tolanit in pat si privind absent stirile la tv. Nu stiu de unde imi traznise prin minte sa ii repet de cateva ori sa fie cuminte. Uneori ma mir si eu ce replici de a-mi lua la revedere de el imi vin in cap. Sau nu vin, doar imi scapa printre buze. E ca si cum as incerca sa enunt un sentiment de vizualizare a ceea ce se va intampla mai apoi. Si numai simplul fapt ca i-am spus asta m-a chinuit intreaga seara. Trei ore am stat si m-am gandit la el... singur, in pat, uitandu-se absent la un film sau poate citind in cartile lui la care nu am acces niciodata si pe care ma cuprinde o gelozie prosteasca pentru ca ii atrag atentia atunci cand eu mi-as dori sa ma vada doar pe mine. Ce ganduri inutile imi trec prin minte... as zambi dar nu pot. Doar un rictus imi apare in coltul gurii caci stiu ca e imposibil sa ii cer sa fie cuminte printre cartile lui. La un moment dat am vazut-o ...pe ea-eu. Statea chircita intr-un scaun, la o masa pe care nu se aflau decat cateva pliante aruncate la intamplare. M-am apropiat si am intrebat-o ce s-a intamplat. S-a uitat lung, cu ochi incercanati, la mine.

" de ce ai plecat cand puteai sa ramai acasa?"
" pentru ca am simtit nevoia sa fiu aici in prima zi, sa nu ma dezamagesc...sa nu dezamagesc"
" ai vrea sa fie prin preajma?"
" de ce? ce i se intampla?"
" nimic... nu il mai vad."
" cum sa nu il vezi?! e linistit, sta si citeste"
" ce naiva poti fi uneori!!!!"

Si a inceput sa rada. Isteric. Aproape ca nu o mai puteam privi. Era atat de schimbata. Aproape ca ii vedeam oasele ca de sticla. Am vrut sa o imbratisez si sa ii spun ca nu stie ce vorbeste, ca se consuma pe ea si pe mine, dar mi-a fost teama. Pentru prima oara in toata viata mea am vrut sa plece, sa nu ii mai vad buzele vinetii rostind cuvinte fara sens, sa nu ii mai vad ochii pierduti in orbite uitandu-se fix in ochii mei. O urasc... niciodata nu am urat nimic si pe nimeni dar acum o urasc pe ea-eu.

" pleaca! nu mai vreau sa te intorci niciodata! te urasc!"
" minti! nu ai cum sa ma urasti caci eu sunt tu si sunt de o viata in tine"
" dar te urasc, nu intelegi? nu mai vreau sa te am in mine. nu mai ai loc aici"
" o sa imi duci dorul"
" niciodata... intelegi? niciodata!"
" il vrei pe el?"
" da... el e in mine, el e cu mine, el ma iubeste"

A inceput sa rada din nou. M-a speriat. S-a ridicat cu greu de pe scaun si a disparut. M-am bucurat. Am inceput sa rad fara sa imi pese ca toata lumea se uita mirata la mine. Am reusit sa scap de ea-eu cea care nu mai avea loc in mine. E geloasa, invidioasa. Nu o mai plac de cand a devenit asa. Acum am ramas doar eu si el. Si ca prin vis l-am vazut. Statea linistit in fata ferestrei si se uita pe strada dupa mine. Ma astepta. Stia ca seara asta va fi un nou inceput. Si sunt fericita.

Am hotarat...

Le privesc atent de ceva timp. Doua ace aranjate...suspendate intre doua cifre, doua ore. Nu se hotarasc de partea cui sunt. Cate lucruri nu ti-am spus inca, cate clipe minunate am ratat, fiecare cadere a mea in abis, fiecare cearta si fiecare impacare... toate acolo, aranjate intr-o succesiune perfecta intre doua ace suspendate intre doua ore, nestiind pe care sa aleaga... tu si eu... vreau sa ma invalesti in secretul tau ca intr-un vesmant tulburator, caci eu m-am hotarat de mult... te iubesc pe tine mai presus de mine si vreau... am hotarat sa ma topesc in secretul mainilor tale ce cotrobaie ascunzisurile trupului meu... m-am hotarat sa-mi fii invatator al noilor pacate pe care le vom trai impreuna caci numai tu le poti inventa pentru noi si eu vreau... m-am hotarat ca de fiecare data sa ma ridic fierbinte din patul tau si sa sfidez totul cu alegerile mele "gresite" caci eu vreau... m-am hotarat sa nu ma mai abtin sa fiu asa cum sunt caci ce pacat extraordinar este sa fii tanar si eu vreau.. m-am hotarat sa imi pictez iubirea pe zidurile lumii noastre caci eu vreau... m-am hotarat sa ma trezesc in fiecare dimineata cautata de tine in toate momentele cand nu ma intelegi cat de adanc te-am ingropat in mine si eu vreau... m-am hotarat ...

Tu

Ei cred, inca mai cred
Ca n-am sa mai zbor
Ei cred ca imi pot lua chiar tot
Dar eu stiu…nu pot
Acum,
Cand visul e de partea mea
Iat tu,
M-ai primit in lumea ta
Tu
Mi-ai aratat
Si m-ai ridicat
Si m-ai invatat
Doar tu
M-ai mangaiat
Iubire mi-ai dat
Cu-adevarat
Sa ma tii in brate
As vrea
Acum, cand visul e de partea mea
Iar tu, m-ai primit in lumea ta
Doar tu
M-ai mangaiat
Iubire mi-ai dat
Doar tu,
Mi-ai aratat
Si m-ai ridicat
Si m-ai invatat
Doar tu
M-ai mangaiat
Iubire mi-ai dat
Cu-adevarat
Doar tu

http://www.youtube.com/watch?v=aRjT-xB40aE

Din obisnuinta

As pleca si m-as ascunde la umbra unei salcii pe malul Dunarii si as sta ore intregi acolo sa imi tip tristetile si lacrimile. Ce folos? Mai bine imi respect obisnuinta si stau si astept. E mereu altfel asteptarea asta, nu e ca o rutina dar se traduce intr-o rutina de care am incercat sa ma desprind dar revine mereu si mereu. De ce sa astept sau ce astept?! Probabil astept sa mai fie candva ce a fost candva desi stiu ca nimic nu e la fel de doua ori. Sau poate astept sa fie mai mult desi stiu ca niciodata nu va fi mai mult. Si iar as pleca... in capat de lume unde nimeni sa nu ma gaseasca sau unde nimic nu are valoare sau poate unde toamna nu vine niciodata. Oare exista un loc unde nu exista timp care sa treaca si nu exista amintiri? Daca da, mi-as dori un astfel de loc. Dar pana il voi gasi sunt aici, unde exista si timp care trece si amintiri care revin si lacrimi care curg si ploi care incearca sa le ascunda si ochi verzi pe care nu ar trebui sa ii crezi doar pentru simplul motiv ca nu ii vezi si exista verde ars de soare si frunze uscate care se scutura tot mai des si soare care nu mai rade la fiecare nazbatie a mea si lumina care se stinge incet cu fiecare secunda care curge si clepsidre care isi scurg parca mai repede nisipul si colturi de camera intunecate unde caut sa ma ascund si nesansa.

Noapte buna!

Am luat ultima margareta din anul asta si ii strivesc petalele. Mi-am amintit jocul acela cu ma iubeste- nu ma iubeste. Eu trag cu pofta cate o petala si imi repet intr-una vine - nu mai vine. Nu am rabdare sa ajung la ultima petala. Mi-e teama. Intunericul s-a strans in jurul meu si m-a speriat. Stii ca nu imi place sa lipseasca lumina. E atat de innecacios. Ma sugruma si ma lasa fara aer ca si cum nu ar fi de ajuns ca ma lipseste de lumina. Daca ai fi aici si ai simti cum iti compun prezenta din sentimentele mele, din visele mele. Le pun cap la cap si ma lupt cu intunericul. Si ma lupt cu lipsa ta si mai rup o petala. De ce ma lasi sa vorbesc cu amintirea vorbelor tale. Nu vreau sa las intunericul sa imi rapeasca esenta acelui maine pe care mi l-ai promis azi noapte. Nu pot sa iti explic cum ma simt in absenta ta. E ca si cum sufletul mi-a fost amputat din trup. E plecat...hoinareste in cautarea ta. Iar eu aici, trista, vreau si cersesc fara pic de rusine imbratisarea ta. Nu mai am curaj sa smulg petala dupa petala. O sa stau in intuneric si o sa-mi astept sufletul sa vina cu tine de mana. Asa-i ca nu astept in zadar?

Cu dor nesfarsit de tine,
eu

Ce-mi place...

Daca tot intarzii am inceput sa ma gandesc la ce imi place. Sau poate la ce iubesc cel mai mult. Dar nu o sa iti mai spun ca imi place soarele, luna, cafeaua aburinda dimineata sau sa ma tii in brate in fiecare noapte. Astea toate le stii. Mi-am descoperit un nou hobby ... de fapt mai vechi dar nu eram constienta de el. Daaaa....deci hobby-ul meu este sa te sarut in fiecare dimineata, sa te strang in brate, sa iti spun cat de mult te iubec. Da, draga...iti vine sa crezi? Hai zambeste... mi-e dor sa te vad zambind la ora asta. Si mai nou imi dau seama ca pentru intretinerea acestui hobby am nevoie de tine zilnic, aici, langa mine...pentru antrenament. Acum stii ca am scos smechereste limbuta la tine, nu? Gata... pauza. Ma asez in prag. Scuze ca am fugit de acolo pentru un minut ca sa iti spun toate astea. De fapt daca ma gandesc bine si sa te astept in fiecare seara este un hobby al meu.

Cu drag,
eu

Cand joaca se transforma

Am lenevit toata ziua in pat, am baut mai multa cafea ca niciodata si nu am reusit nici macar sa ma schimb. Nici nu am schimbat prea multe vorbe cu nimeni. I-am lasat sa se perinde pe langa mine intr-o liniste absoluta. Nici nu au avut prea multe sa imi spuna. Stiau ca sunt cu gandul departe. De fapt nu eram cu gandul departe ci cu gandul la tine... la noi. Mi-am reamintit sfarsitul de ianuarie cand ne-am cunoscut. O alta mare coincidenta pe care nu mi-o pot explica. Si nici macar nu ma mai chinui sa o fac, doar ca nu cred ca ti-am pomenit vreodata de ea. In fine...nu asta era esenta gandurilor mele. Am realizat ca niciodata nu am crezut in jocurile din lumea virtuala. Le consideram doar o pierdere de timp...nu inutila ci doar placuta. Stiam doar ca poate fi o lume in care sentimentele se nasc si mor intr-o clipa pentru ca nimic nu pare real. Si probabil soarta a vrut sa imi ofere o lectie, astfel incat sa ii inteleg pe aceia care reunesc realul cu virtualul intr-o realitate ...reala. Pfff ... complicat, nu? Nu stiu daca m-am exprimat foarte inteligibil dar stiu ca vei intelege ce am vrut sa spun. Si uite asa "jocul nostru" s-a transformat in altceva....poate tot un joc dar mult mai complicat... sau poate doar eu l-am complicat... sau poate l-am complicat impreuna ....sau poate e mai complex. Stiu doar ca fara sa imi dau seama am realizat cum ma completai, ma umpleai, ma intelegeai, ma faceai sa rad,ma faceai sa vreau sa fiu altfel... si nu doar pentru mine. Mi-am amintit cum ma "certai" de fiecare data din cauza ca imi ceream scuze si cand plecam doua minute de langa calculator. Apoi am realizat ca te-am tinut ceva timp in fata usii sufletului meu. In ziua cand am inteles ca totul nu mai era doar un simplu "joc" te-am intrebat in gand de ce tot ciocanesti, pentru ca acolo nu e loc de politeturi ci doar trebuie sa apesi pe clanta si sa intri. Am inteles ca o facusesi deja dar stateai in prag si priveai uimit. As fi vrut sa te intreb cat mai ai de gand sa stai in prag dar pana sa o fac am realizat ca deja intrasesi, ma invadasesi. Ce a urmat nu a mai corespuns nici unei reguli. Iti amintesti ce stricti eram la inceput? Cum ne impusesem reguli stricte ce nu trebuiau incalcate sub nici o forma? Acum zambesc in fata atator amintiri. Avem atatea clipe frumoase impreuna. Dar cel mai important este ca eu sunt aici, tu esti acolo si totusi suntem impreuna mereu... si cand te gandesti ca totul a fost un joc.
Si uite asa a mai trecut o zi. Pana la urma nu stiu daca exista clipa in care sa nu ma gandesc la tine desi mai ai cale lunga pana sa ajungi la mine. Si mereu simt acelasi dor nebun de tine... desi de fiecare este un alt dor. Poti sa intelegi ca fiecare dor al meu de tine este diferit?
Gata cu dorul. Mai ai putin si ajungi acasa... acasa la noi. Acum am chef sa ma dau jos din pat, sa imi mai fac o cafea cu aroma de scortisoara si sa ma imbrac... pentru tine si am sa te astept cuminte in prag... in pragul unei altfel de usi... mi-ar place sa o gasesc deschisa...
Am fugit, iubirea mea.

Cu drag,
eu

De la prima ora

Buna dimineata!
Stiu ca soarele este de mult timp sus dar am avut nitica treaba prin alte cotloane si am intarziat. Se prevede a fi zi minunata. La mine daca e cald e bine, nu imi trebuie mai mult. dupa cum se vede te-am pupat inainte sa pleci dar am ramas in urma cu intrebarea...unde ai plecat? Adica pleci, plci, nici un bai dar unde ca trebuie sa stiu si eu. Si eu fara tine ce sa fac, ca nu imi prieste nici cafeaua. Si cum adica sa beau cafeaua singura? Pitici trebuie neaparat sa avem o discutie la intoarcere. Mi se pare ca am fost defavorizata in aceasta dimineata. De fapt m-am luat cu treaba si am uitat sa imi pun aceste intrebari la timp. Nu-i nimic, te anunt ca nu uit pana revii si o sa trebuiasca sa imi dai socoteala. Ma rog, nu socoteala dar astept raspuns urgent. Sa stii ca am dat drumul la porumbel poate te ajunge din urma si ai timp de gandire pana ajungi acasa. Ma intorc la cafeaua mea cu aroma de scortisoara. Apoi nu stiu ce am sa fac... probabil curatenie prin rafturi. Si azi am sa scriu. Daaaa, m-am hotarat sa scriu. Nu stiu exact ce si despre ce dar o sa scriu ce o sa-mi treaca prin cap. Asa ca stai linistit, nu o sa ma plictisesc in lipsa ta. Dar macar la pranz ajungi acasa? Uite ca nu stiu cand sa pun masa. Si nici nu am habar ce pregatesc astazi. Uite ca mi-am gasit de treaba. Las scrisul pe mai tarziu si ma duc sa incerc o reteta noua. Asa ca te pup apasat pe gurita si ...la atac in bucatarie.

Cu drag,
eu

Constienta sau inconstienta.... sau ceva

Dragul meu,

Azi m-am hotarat sa incep cu declaratiile.Nu de dragoste. M-am hotarat sa declar pe propria raspundere ca sunt constienta de faptele mele, de visele mele, de zambetele mele...asta avand in vedere ca nu prea stiu cum sa asociez starea de constienta firii mele caracterizata de o inconstienta adolescentina, conform zodiacului arab de ale carui dezvaluiri tocmai m-ai anuntat. Trist dar poate adevarat ce scrie acolo. Desi pe alocuri exista multe chestii cu care nu sunt de acord. Sau poate in inconstienta mea nu prea le-am realizat. Dar cum spuneam, am avut brusc sentimentul de constientizare a propriei vieti. Am rezumat totul in fotografii. Le-am aranjat frumos intr-un album si acum stau si le admir. Multe dintre ele ma fac sa fiu mandra de mine, altele ma fac sa ma gandesc cat de inconstienta am putut fi cateodata. Putin perversa dorinta asta a mea de a-mi reviziona viata si momentele speciale. Poate e si vina celor petrecute intre timp altora. Si iar ajung sa constat cata dorinta de a gandi la supararile altora avem noi oamenii. Cum este sa traiesti intre doua existente paralele? Uite asta mi se intampla mie acum. Ma gandesc la trecut si ma uit la el din afara, ca si cum as fi straina de el. Si ce usor imi vine sa ma judec sau sa ma aplaud. Si asa mi-ar veni sa blagoslovesc personajul principal pentru anumite decizii imature luate la diferite momente. Noroc ca imi amintesc ca eu sunt personajul principal si ma abtin de la comentarii care oricum nu ar influenta cu nimic, caci faptele sunt trecute, fotografiile sunt vechi...atat de vechi incat unele sunt intr-un alb si negru decolorat de vreme si cu marginile roase de timp. Cu cata inconstienta m-am aruncat in gol de la mii de kilometri altitudine. Am avut noroc ca am aterizat pe moale si ranile nu au fost adanci si nici nu am ramas fara vise si speranta. Dar cu stupoare constat ca mai mereu, dupa fiecare salt in gol nu am stiut ce sa imi doresc ceva si poate mi-a fost teama sa imi mai doresc ceva. Dar de fiecare data am fost fericita cu tot ce am primit chiar daca totul avea un final neasteptat. Nu spun nedorit pentru ca niciodata nu stiam ce imi doream. Nici acum nu stiu ce imi doresc. Sau poate nu sunt constienta de ceea ce imi doresc caci nu as vrea sa imi mai vad visele ucise. Lasitate? Posibil sa fie si asta. Dar cum sa mai tremur de placere in fata sperantei cand constientizez ca visele mi-au tipat de fiecare data in fata cat de efemere sunt. Da.... sa visez, dar de ce? De ce sa nu lupt sa materializez ceva ce cred eu ca merit in loc sa las sa ajunga reusita un vis pierdut in iluzie? E simplu. Zambesc. Ma chinuie din nou de ce-urile existentei mele. De ce zambesc in loc sa plang? Asta e un exemplu. De ce traiesc? Asta e un alt exemplu. Ma lupt zilnic cu ele. Am o singura concluzie... nu vreau sa ajung la pragul final si sa ma intreb de ce mi-am pierdut viata visand in loc sa o traiesc cu bune si rele. Mai ales ca viata mea este expusa publicului larg. Toti vad, toti imi invadeaza intimitatea, toti stiu cum fac si de ce fac, toti ma critica sau ma iubesc. Apropo...ma mai iubesti? Acum ca sunt constienta de existenta mea si constienta de iubirea mea pentru tine?
Vino mai repede acasa. Am inchis albumul si l-am ascuns iar in raftul din biblioteca unde tu nu ajungi. Sau ajungi? Uite cum rasare un nou de ce in mintea mea. Am obosit. Nu mai am chef de raspunsuri in noaptea asta. Nu mai am chef nici de intrebari. Vreau doar sa visez... cu tine, vreau si stiu ce vreau...pe tine, cu mine. Hai pitic... grabeste-te caci iar ma apuca un nou dor de tine si nu mai vreau sa ii fac loc in sufletul meu.

A ta... sabiuta indragostita

O noua zi

Buna dimineata, soarele meu!
Azi e o zi mai racoroasa, prin urmare ma bantuie ceva ganduri in alb si negru si parca vad ca or sa se amestece si la urma vor fi gri. Si ca sa fie totul un amalgam am citit si cum e cu principiile si mentalitatile. Si am inceput sa ma intreb de ce ploua si azi in interiorul meu...si nu numai. Pentru ca am invatat sa ma sprijin in singuratatile mele, pentru ca am uitat de cand zambetul meu nu s-a mai bucurat. Cred ca au trecut ceva zile dar nu fac nimic. Continui sa imi adorm visele pe aceeasi jumatate de perna cu mine. Pai cine ma pune sa ocup numai o jumatate de pat. Sunt la fel de puternica in slabiciunile mele si nici nu am de gand sa ies la atac. E greu ma gandesc. E greu pentru ca am realizat...sufletul meu este un intreg univers dar eu l-am transformat intr-un pustiu. Sa-mi dea culorile inapoi. Nu mai vreau gri. Cine mi le-a luat? Habar nu am...soarta. Fireste acum trebuia sa gasesc un vinovat si arat cu degetul soarta. Cretina eu. Cum sa fie soarata vinovata ca unii au incercat sa imi escaladeze sufletul si s-au poticnit de prima pietricica pe care au intalnit-o. I-a speriat panta mai mult ca sigur. Nu stiu sa infrunte un unghi de nouazeci de grade dar vor sa cucereasca universul meu. Gata....afara cu invadatorii mici si neinsemnati. De azi totul e in rosu pastel. Si daca nu va convine imi fac castel de flori in privire. Uite asa ca sa va orbeasca culoarea. Am amestecat si putin galben, fireste. eu am parasit popasul plangerilor si am alungat oftatul. Mi-am luat inima in dinti si am schimbat o coala alba intr-o cola rosie. Rosie da ...ca focul din mine. Uite cum mana mea dreapta s-a apucat sa deseneze. Vezi? E conturul chipului tau ...nestiut si totusi dorit. Pfff...m-am ranit. Cred ca m-am intepat in privirea ta. Nu-i nimic....cu rosul asta sangeriu iti conturez buzele. Am terminat. Acum imi zambesti. Mi-e frica ca voi plati din nou pentru fiecare zambet pe care il primesc. Dar merg inainte. Nu mai vreau sa fiu doar un chip tanar cu ganduri incaruntite. Vreau sa fiu eu si uite mi-ai smuls un zambet de fericire. Mi-am recapatat lumina. Ma bucur ca ai schimbat becul de la capatul tunelului. Nu mai zaream lumina si ma speriasem. Si stii de ce am atata curaj? Pentru ca stiu ca nu esti un simplu calator asa cum au fost altii. Talpile tale nu se ranesc in cioburile din sufletul meu. Mai mult... le-ai ales cu atentie si le-ai lipit unul de altul si ai construit un nou castel. E mai trainic de data asta. Nu ai ales nisipul si nici nu il vor mai roade ploile. Si mai stiu ca m-ai prins de mana si mergi in acelasi pas cu mine, ai prins speranta mea din zbor si mi-ai asezat-o in minte. Acum sunt fericita. De azi nu mai ploua in inima mea.... iar tu esti soare si ma incalzesti...in rosu si galben e sufletul meu.

La ceas de seara...

Dragutul meu,

Vilegiatura s-a incheiat de cateva zile dar eu nu am dat pe aici sa te anunt. A fost frumos dar cam multa ploaie asa ca am avut o vacanta scurta. Nu stiu daca te bucura sau supara dar asta este, trebuie sa ma primesti acasa. Mi-am lasat curajul razboinic la malul marii si m-am intors golita de camasa de zale in bratele tale. Sper ca nu imi trebuie bilet de voie ca sa ma asez intre ele? Abia astept sa iti simt rasuflarea pe pielea mea infrigurata. Incalzeste-ma piticule. Am obosit de atata rece si atata ploaie. Am fugit la mare cu gandul ca voi avea timp indeajuns sa stau la barfa cu ea. Eroare. Am apucat doar sa schimb doua scoici cu ea si vantul deja imi arunca nisip in par. Era suparata marea. Valurile se spargeau de mal furioase. Am plecat si am sperat ca o voi revedea a doua zi. Ploaia nu m-a mai lasat sa ma apropii. Nu-i nimic, weekend-ul viitor o sa imi iau revansa. O sa stau cu ochii pe meteo asa cum stai tu cu ochii pe mine. Esti atent la mine? Hai dragutule, spune-mi ca tu te-ai inteles cu soarele sa nu apara si ai trimis ploaia sa ma aduca acasa. Stiam eu smechere ca nu poti rezista nici o zi fara mine. Dar acum gata...sunt doar a ta.
Te astept!!!!!

Cu dor de tine,
pitica mofturoasa

Scrisoare de azi...

Dragul meu,

La ora asta noaptea se ingana cu ziua. Soarele va rasari dar eu voi fi deja plecata spre tine. Acum nu stiu exact cine pe cine va intampina dar important este ca ne vom strange in brate la malul marii. Am incercat sa adorm dar efortul meu a fost zadarnic. Nu am putut sa inchid ochii din teama ca nu ii voi deschide la timp. Dar nu asta este important ci ceea ce vreau sa iti spun... soarele va rasari si odata cu el si norocul meu. Fireste, traiesc cea mai frumoasa poveste. Si povestea mea esti tu si o scrii cu raze de soare in privirea mea, cu stele cazatoare in plete si cuvinte minunate in suflet. Am simtit teama, m-am inchipuit un cantec mult prea tarziu in calea ta, dar m-am inselat. M-ai invatat si m-ai acceptat sa-ti fiu ropot de ploaie in ceas de taina la lumina lunii... iarta-ma ca uneori ma transform in vartej de vant si primeste-ma in brate de nori calatori sa plutim in vis de iubire.
Am pornit spre tine. Restul povestii il vom afla impreuna, mai tarziu...poate marea ni-l va povesti...

Cu dragoste infinita,
pitica ta calatoare spre tine

Noapte buna!

Noapte buna iubitul meu. Ganduri bune si calde si vise aducatoare de zambet. Stii ca te ador cand zambesti in somn si imi place sa iti mangai fruntea, sa te sarut usor si sa primesc zambetul urmator ca si recompensa. Doua soapte fierbinti... "te iubesc!" sa iti insoteasca gandurile si primeste-mi mainile in jurul trupului tau pavaza. Un gand bun, o sopata fierbinte, brate calde si vise cu flori, dorinte, fluturi si impliniri... si eu. Cuibareste-te in bratele mele si sa uitam ca perna ne e facuta din departari. Eu nu am sa adorm curand. Inca stau sa te pazesc. Sunt in "conflict" direct cu noaptea. Am surprins-o complotand cu luna sa mi te fure. Tu doar asterne-ti visele peste fiinta mea, invalue-mi goliciunea cu iubire tandra. Eu iti voi atinge abisul dorintei cu lumina ce mi-ai sadit-o in privire. Am sa te ascund in visul meu, am sa te ascund in vorbele mele si in soapte de iubire. Tu poarta-ma cu tine in orele tale de vis, in clipa sufletului tau. Eu o sa-mi port spre tine sufletul mistuit de un nou dor de tine.
Noapte buna, iubitul meu ...

Zambeste-mi...

Acum fac ce ar fi trebuit sa fac in toate zilele astea cat nu ti-am scris. Acum am o pofta nebuna sa iti vorbesc. M-am gandit in orele astea la starea mea tampita si la greselile pe care le fac din cauza ei. M-am intrebat de ce actiunile mele sunt nefavorabile...din cauza gandurilor. Ganduri care au fost atat de negre in ultimele zile ca nici nu stiu de unde mi-au venit. Si normal ca m-au impins intr-o depresie dar nu am vrut sa o realizez, sa o constientizez. Am preferat sa imi spun in fiecare dimineata ca va fi bine pentru ca e o noua zi dar nu am facut nimic. Am ales sa imi spun doar in sinea mea "gandeste pozitiv" dar nu am cautat si calea ca sa fac asta. M-am lasat amagita de ganduri despre moarte, despre boala, mi-am cufundat mintea in noroiul vietii pe care o traiesc...da...am ales sa privesc aceleasi stiri interminabile despre vieti pierdute si m-am gandit ca si a mea este la fel, am ales sa privesc la oameni sfarsiti printre fiare contorsionate si am gandit ca as putea fi eu in locul lor, am ales sa imi obosesc ochii cu imagini sumbre cand sufletul imi tipa dupa iubire, cand inima batea ritmic plina de iubire. Nu stiu ce a fost in capul meu. De fapt stiu...ce am ales. Imi trebuia o palma zdravana ca sa ies din starea aia. Ma obisnuisem cu ea. Urechile imi erau infundate, ochii imi vedeau in ceata, mintea se lasa condusa de ganduri care nu ii apartineau. Acum mi-am amintit ... " bucurati-va pururea! rugati-va neincetat!"... uitasem si pierdusem calea.

Iarta-ma!

Stiu ca e a nu stiu cata oara cand spun asta. Stiu ca ai hotarat sa nu o mai faci. Spun ca inteleg dar inima mea nu intelege. Si tare as vrea sa gasesc puterea sa ma explic, dar nu am explicatie pentru greselile mele. Nu am cum sa imi explic impulsivitatea si nici tampeniile pe care le fac. As vrea sa gasesc cuvinte frumoase acum dar nu mai stiu pe unde sa le caut. Mintea mea e goala. Fara tine nimic nu mai e asa cum ar trebui sa fie. Vinovata sunt pentru ca stric mereu momente frumoase, inteleg gresit cuvinte simple si le trec prin filtrul frustrarilor mele si le dau inteles pe care nu il au. Ce as vrea? Doar sa te pui langa mine. Sa stam de vorba fata in fata, ochi in ochi, suflet langa suflet. Stiu ce imi vei spune.... ai inteles de fiecare data si ai luptat cu tine ca sa treci peste toate erorile mele. Nici nu stiu ce mai vreau. Nici nu stiu ce gandesc. Toate vin de-a valma si se amesteca. As vrea sa iti spun ca te iubesc dar prevad raspunsul sec si rece...oare? Ai dreptate. Am gresit, am tipat cand ar fi trebuit sa tac, am judecat cand ar fi trebuit sa nu o fac. Am capatat apucaturi de femeie care indeparteaza barbatul iubit, nu il apropie. De aceea nici nu stiu ce sa spun. Doar...iarta-ma!

De dor

Stiu ca am fost rautacioasa si nu am mai scris de cateva zile. Nu am uitat de scrisorile noastre asa cum nu am uitat de tine, de mine, de noi. Dar am simtit nevoia sa fac o pauza... doar de la scris scrisori. Stiai ca am sa revin. Stiu ca ai sa imi ierti absenta. De fapt imi era teama de ea, stiam ca o sa vina. dimineata m-a trezit cu racoare. M-am infiorat si m-am ascuns mai bine in asternuturi cautandu-te. Unde erai? De ce ai lasat lacrimile acolo sa le gasesc cand am deschis ochii? Nu stiai ca imi e frica de ea? De ce m-ai lasat sa o infrunt singura? Urasc ca soarele va intarzia de acum din ce in ce mai mult la intalnire, regret ca nu ma vor mai slabi valurile si nu ma va mai obosi vantul cald. Imi placea rolul de marinar pribeag printre amintiri si iluzii. Ai gasit cufarul pe care l-am adus cu mine la tarm? E plin ochi cu pozele noastre din vara asta. Din vara care tocmai a trecut. De acum ploile vor fi mai reci si norii vor aparea mai des. Promite-mi ca ma vei apara de rece nu ma vei lasa infrigurata in asteptare. Promite-mi ca vei fi aici in fiecare noapte si ma vei incalzi cu mainile tale. Promite-mi ca ma vei auzi cand te voi striga in vis. Promite-mi ca imi vei asculta gandurile ascunse si imi vei intelege cuvintele nerostite. Promite-mi ca toamna asta va fi cea mai frumoasa si nu cea din urma.