duminică, 23 august 2009

De duminica

Dragutul meu,

Multumesc pentru dimineata ce tocmai s-a incheiat. Multumesc pentru ca nu ma lasi sa traiesc degeaba, multumesc pentru ca ai grija sa nu cad si eu in starea melancolica in care te afli tu. Nici macar nu imi pot explica de ce imi transmiti starile tale. Si mi-e ciuda pe mine ca ma las atat de repede molipsita. Acum ca mi-ai dat tema de gandire stau si ma gandesc ce ar fi de facut ca sa scapi si tu din "mainile" depresiei. Nu stiu ce mare branza as putea eu sa fac dar macar o sa incerc. O sa ma iau la tranta cu starea ta si o sa ne luptam amandoua conform povestii... zi de vara pana-n seara. Fireste ca se stie invingatoarea la puncte de pe acum ...adica eu. Am gasit de dimineata o poezie, aici, http://www.ovidescu.ro/category/demente/ si stau si ma gandesc ca nu e deloc o dementeala asa cum spune autoarea ci e un mare adevar. Si ma gandesc ca am sa ma gandesc cum sa te agat astazi....stii, imi e tare dor sa agat barbatul din tine ;)) Nu am mai facut-o de multa vreme. Poate pentru ca ne-am obisnuit cu starea de apatinere. Deci.... te lasi agatat sau o sa ma chinui?

Te saruta cu drag,
pitica agatatoare

2 comentarii:

  1. Promit sa ma las f greu agatat...numai sa nu ma agati in cuier sau intr-un streang :P
    Uite...poti sa ma "agati" cu lasoul, ca pe cel mai naravas taur :P ce zici cowboy-itza mea? :) incercam?

    RăspundețiȘtergere
  2. Stimate tauras,
    imi caut lasoul dar nu dau de el. Cred ca iar mi-ai facut vreo gluma "buna" si mi l-ai ascuns. Asa ca imi dau palaria pe spate si pregatesc biciul din dotare. Tin-te bine ca apar ;))

    RăspundețiȘtergere