Vise si zambete: Buna dimineata

luni, 17 august 2009

Buna dimineata

Dragul meu nebun calator,

M-am trezit cu pofta de viata, cu ochii la soarele nostru comun si cu gandurile indreptate doar spre tine. Nu mai stiu daca te-am visat dar stiu sigur ca m-am odihnit in bratele tale. Nu mai stiu ce m-a adormit dar stiu sigur ca m-am trezit cu teama ca am facut-o prea tarziu. Deja esti pe drum. Eu inca mai lenevesc printre asternuturile moi si ma mai gandesc daca sa ma despart sau nu de ele. Dar cel mai acut simt dorul de tine. De cat timp ai plecat? O ora? Deja ma doare lipsa ta. As vrea sa iti fiu eu popasul urmator, sa te astept si sa te imbii sa vii mai aproape, sa te primesc cu bratele larg deschise si sa te rasfat asa cum nu ai mai fost nicicand rasfatat. Am rabdare. Stiu ca vei poposi din nou la mine. Pana atunci ma cufund din nou in vise si voi lasa timpul sa curga in nestire. Te iubeste aceasta pitica rasfatata si ocupata cu un nou dor de tine.

Aceeasi... pufoasa obraznicuta

2 comentarii:

Anonim18 august 2009 la 08:31
Buna dimineata, lenesuco?
Tot intre cearceafuri petreci si azi?
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
vise si zambete20 august 2009 la 02:16
Nu am mai petrecut intre cearceafuri dar am petrecut mereu cu tine in gand. Multumesc de stationare pret de un minut in gara cu trenul in revizie. Pupici dulci pentru calatorul preferat al viselor mele.
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri

Adăugați un comentariu

Ea e ...ea. E sensibila si uneori plange. Si rade... rade mult si cand o face cu pofta rasul ei e contagios. Dar nu asta e important ci faptul ca iubeste... iubeste animalele, florile, oamenii si chiar si cand o ranesc ea tot vede partea buna din ei si plange. Si ce mai e important la ea?! Se ascunde cateodata... se ascunde de oameni si se ascunde de ea, se transforma si te trezesti brusc cu ea in pragul usii cu o pizza sau o hubba buba roz acompaniate de un zambet larg. Si iubeste marea si iubeste muntele. Are locurile ei si revine mereu la ele si vorbeste cu marea si ii spune tot ce nu poate spune nimanui iar muntele ii da putere sa mearga inainte chiar daca se poticneste. Cu ea nu te plictisesti si cand dispare o cauti in zadar caci stie sa se ascunda bine. Si cand dispare plange mult asa ca nu o deranja si las-o sa se regaseasca. Si ce mai stiu de ea... stiu ca il iubeste pe el...acel El, unicul El. Uneori zambeste trist si vede sfarsitul inainte de a incepe inceputul. Dar cel mai mult ea iubeste si cand iubeste nu oboseste iar daca ma intrebi de el nu stiu ce sa iti spun altceva decat ca e el. Cu el se trezeste si tot cu el zambeste si cu el rade si cu el e fericita si cu el e nebuna si cu el canta si cu el traieste si cu el sufera si cu el plange si cu el ... e ea, micutza, fragila, aproape invizibila dar atat de puternica caci el e forta ei si iubirea ei e seva dar s-a imbolnavit de iubire si a uitat de ea dar ea numai asa stie sa iubeasca si el numai asa ar putea fi iubit. Si nu se va schimba caci nu stie sa fie altfel decat asa... ea.

Vise si zambete

luni, 17 august 2009

Buna dimineata

2 comentarii:

Bucharest

Citesc

Etichete

Persoane interesate

Faceți căutări pe acest blog