Gata....

Am obosit. Poate tot ce se intampla in jurul meu m-a obosit. Sau poate e doar o pasa mai putin interesanta a sufletului meu. Dar m-am hotarat sa iau o pauza. O pauza de la scris si chiar de la citit. Nu mai vreau sa citesc despre nimic. Si nu mai vreau nici sa vorbesc prea mult. Intru in greva. Eu si justitia. Nu ma mai face sa rad ca o sa gasesc multe motive pentru care sa te pup si nu vrei. De fapt nici nu stiu ce vrei. eu nu mai stiu nici ce vreau eu. Probabil Luna e vinovata. Sau poate soarele. Sau poate eu dar nu vreau sa recunosc. Si ce importanta mai are. Intru in greva, oricum. Nu e de avertisment. E directa si concreta. Ma duc sa ma cert putin cu ratustile din baie. Pai unde ai vazut tu rata innecata. Si daca sunt doar niste bobocei ce?! Uite ca te-am pacalit si sunt doar de plastic. Aha....si o sa-mi dau singura cu buretele pe spate. Adica ce credeai, ca nu sunt capabila? Inca mai pot sa imi incolacesc mainile in jurul trupului meu si sa ma umplu de spuma. La spuma nu renunt nici in ruptul capului. Sa zici mersi ca am aruncat de la balcon toate lumanarelele alea mici si parfumate. Btw... am chef de gladiole. Ce ma doare pe mine capul ca nu ai de unde sa le aduci la ora asta. Oricum nu esti prezent decat in gandurile mele. Hai fugi si cauta o tiganca care are gladiole. Bine draga, rroma. De fapt care este femininul de la rrom? Nu gasesti cheile de la masina? Pai cred ca au ramas in contact. Numai bine, pana o scoti tu de pe fundul lacului o sa ma distrez consumand tot samponul cu aroma de menta. Si vezi ca am mai schimbat ceva la mine. De azi vreau sa devin stapana. Aha, stapana pe situatie, fireste. Lasa ca dezbatem pe larg cand te intorci. Dar mergi dragule odata ca o sa intarzii. De fapt ai si tu dreptate, ce conteaza cand vii, important este ca vii. Mai vii?

Te pup, te iubesc si te respect.
Eu

Noche...

Dragul meu,

Am luat o hotarare drastica. In noaptea asta voi pacali timpul. Am sa-i opresc scurgerea rapida si o sa castig o clipa cat o eternitate ca sa ma las descoperita de tine. Nu mai vreau sa te impart cu nimeni, nici macar cu timpul. Egoismul meu este de neconceput in noaptea asta. Nu mai vreau sa vezi lumea ci vreau sa ma vezi doar pe mine. Eu...aceeasi eu cea care te privesc ciufulita in fiecare dimineata cand imi zambesti printre gene, aceeasi care te asteapta cuminte sa vii de la job si totusi o alta eu...eu cea care am hotarat ca noaptea asta nici stele nu vor mai fi pe cer si nici luna nu ne va mai deranja. tot ce trebuie sa faci este sa te lasi purtat de vis. Lasa-mi nebunia deoparte si insoteste-ma.

Pitica

Azi e joi si e dimineata

Buna dimineata, soarele meu! Azi e joi si mana mea te-a cautat la fel printre asternuturi. Erai acolo, visai. Ti-am desenat zambete pe perna ca sa le vezi atunci cand te vei trezi. Apoi fireste ca m-am strecurat de langa tine pentru a te imbia acum... de fapt mirosul de cafea impletit cu dragostea mea o face. Mmm...esti minunat cand te intinzi, alintat si refuzi sa deschizi ochii spre lumina. Te privesc. Cu sufletul ascuns intre ganduri, cu gandurile indreptate spre tine, cu imaginea ta rasfatandu-mi privirea....Doamne, iti multumesc pentru aceasta dimineata perfecta. Acum imi doresc cuvinte, cuvinte care sa ma ajute sa continui sa scriu povestea noastra. Tu vrei poveste? Eu doar zambesc cu gandul la ieri si iti sarut obrajii pentru maine. O zi de joi minunata iubite. Sa nu uiti, diseara avem cina in doi la lumina lunii. Am pregatit deja balconul pentru minunatul eveniment dar...imi lipseste un detaliu. Nu stiu exact dar am timp toata ziua sa ma gandesc la asta. Pana atunci tu bea linistit din ceasca de cafea aburinda amestecata cu dragoste. De fapt asta e tot ce trebuie sa faci tu azi pentru ca e joi. Si joia o proclam ziua ta de rasfat continuu.

Cu drag, pana la noi... cuvinte,
pitica...pisicoasa

dezvaluire la ora serii...

Iubirea mea,

Azi am alergat, ca in fiecare zi de altfel, dupa lucruri marunte. Am revenit tarziu, cand urmele soarelui isi duc lumina in alte parti si cu pasii calauziti de luna am ajuns acasa...la tine. Am ajuns in spatiul nostru, locusorul nostru ascuns de restul lumii, cu parul in vant si ochii plini de speranta regasirii dupa o zi pustie fara tine, obositoare fara prezenta ta. Priveste-ma... ochii mei stralucesc cum iti intalnesc privirea, zambetul imi infloreste pe fata numai la gandul ca de acum ne asteapta seara noastra, cu gandul la trupurile noastre ascunse intre asternuturi in toiul luptei dintre noapte si timpul ce alearga cu pasi repezi spre o noua zi. Cu palmele umede lipite de geamul ce ma ascunde de privirea ta, las apa fierbinte sa imi biciuiasca trupul si sa imi alunge urmele unei zile ce m-a obosit doar prin simpla ta absenta. Cu degetele iti las un mesaj pe oglinda aburita... maine in zori voi fi din nou aici, langa tine si te voi imbratisa strans, strans. De fapt asta e promisiunea mea pentru fiecare noua zi, pentru fiecare nou moment pe care il scriu in cartea iubirii mele pentru tine.

Gandurile de la prima ora...

Dragul meu,

Am turnat cafeaua in cesti si te-am asteptat. Am mai citit cate ceva pe ici pe colo in speranta ca te vei trezi. Asteptare zadarnica. In graba am realizat ca nu pregatisem micul dejun si am mers si m-am certat nitel cu prajitorul de paine ca nu m-a boscorodit la prima ora. Am desenat soare pe fiecare felie, a ta si a mea, ajutata de dulceata de piersici. Acum m-am asezat cu tava in fata, cu ceasca de cafea racita, intre timp, in mana si astept din nou. Pfff... lipseste ceva. Cu asta sigur te voi trezi. Scuze ca am ciuntit buchetul de chiparoase dar era necesar sa aduc aroma pe tava cu micul dejun. Nici asta nu te trezeste? Pitic scump, revino dintre vise si hai sa bem cafeaua. Stii ca nu e buna reincalzita. Okk, somnorici, nu o reincalzesc ci iti pregatesc alta. Te astept... dar dureaza cam mult despartirea de asternuturi. Cum? Vrei sa mai visezi la ceas de dimineata cu soarele sus de mult? Bine... mai ai ragaz jumatate de ceas de visare apoi musai trezire grabnica.

Cugetari...

Iubesti viata? Atunci nu mai risipi timpul din care este facuta!
Experienta este cel mai prost invatator. Ea ne da intai examenul si numai dupa aceea lectiile.
In viata este ca si la bal mascat: cand toata lumea isi scoate masca,se duce veselia.
Primul pas catre biruinta este sa stii cine-ti este dusmanul.
Infrangerea nu este decat a celor care o accepta. Un om trebuie sa fie destul de mare sa-si recunoasca greselile, suficient de destept ca sa invete din ele si indeajuns de tare ca sa le indrepte.
Fii optimist cand necazurile au ajuns la culme, orice ti s-ar intmpla, nu poate sa-ti fie decat mai bine.
Optimistul gaseste o ocazie in fiecare situatie dificila.
Pesimistul gaseste ceva dificil in orice ocazie.
Iubesti viata? Atunci nu mai risipi timpul din care este facuta!
Esti inteligent daca nu crezi decat jumatate din ceea ce auzi; esti intelept daca stii care jumatate!
Cea mai sigura cale spre bucurie este sa cauti sa faci o bucurie altuia.

Te provoc...

Dragul meu,

In seara asta te provoc.
Te provoc sa nu taci daca iti cer sa ai rabdare sa iti arat lumea prin ochii mei.
Te provoc sa ma lasi sa te alerg pe alei de parc pustii la miezul noptii cand ploaia ne va insoti, sa te "gonesc" tinandu-te de mana prin orasul asta pustiu si totusi atat de aglomerat si mic si neincapator.
Te provoc sa ai rabdarea sa astepti sa te caut prin locuri necunoascute acum.
Te provoc sa nu obosesti pana o sa le descopar.
Te provoc sa ai curajul a ciuli urechea pentru a auzi tipatul meu de dor nemarginit atunci cand esti departe.
Te provoc ca obrazul tau sa accepte mangaierea mainii mele ce rataceste in cautarea lui, ce tanjeste sa il atinga.
Te provoc sa iti deschizi buzele doar pentru ca asteapta sarutul meu cald.
Te provoc sa te lasi purtat pe aripi de vis in bratele mele, te provoc sa accepti zbor cu aripi deschise spre steaua care ne lumineaza in fiecare noapte, te provoc sa te lasi in voia rasfatului meu pornit din adanc de suflet sunjugat de iubire in culorile curcubeului.
Te provoc sa te lasi iubit de mine... pitica piticuta.

Exercitiu de egoism

Daca mi-ar spune ca o singura data in viata mai am dreptul sa ma rog... m-as ruga pentru cei dragi sufletului meu.
Daca mi-ar spune ca o singura data in viata mai am dreptul sa iti cer ceva ...ti-as cere ...nimic mai mult decat ai sa-mi oferi.
Daca mi-ar spune ca pentru o singura data in viata mai am dreptul sa aleg...te-as alege pe tine.
Daca mi-ar spune ca pentru o singura data in viata mai am dreptul sa visez...te-as visa pe tine.
Daca mi-ar spune ca pentru o singura data in viata mai am dreptul sa ofer... ti-as oferi totul.
Daca mi-ar spune ca pentru o singura data in viata mai am dreptul sa ma indragostesc...m-as indragosti de tine.
Daca mi-ar spune ca pentru o singura data in viata mai am dreptul sa aleg un drum...as alege drumul spre tine.
Daca mi-ar spune ca pentru o singura data in viata mai am dreptul sa scriu...ti-as scrie o noua poezie.
Daca mi-ar spune ca pentru o singura data in viata mai am dreptul sa vorbesc... as vorbi cu tine, ti-as spune tot ce nu am reusit sa iti spun pana acum.
Daca mi-ar spune ca pentru o singura data in viata mai am dreptul sa fur... ti-as fura zambetul.
Daca mi-ar spune ca pentru o singura data in viata mai am dreptul sa citesc... ti-as citi gandurile ca sa le port o viata cu mine.
Daca mi-ar spune ca o singura data in viata mai am dreptul sa plang... mi-as plange dorul de tine si care ma va insoti pana la capatul drumului.
Daca mi-ar spune ca pentru o singura data in viata mai am dreptul sa beau... ti-as culege lacrimile ascunse si ti le-as bea fara suflare, pana la ultima picatura.
Daca mi-ar spune ca pentru o singura data in viata mai am dreptul sa tip... mi-as tipa iubirea lumii intregi.
Daca mi-ar spune ca pentru o singura data in viata mai am dreptul sa iubesc... te-as iubi pe tine, pana la ultima suflare.

Sa radem

Tata îl duce pe băiat la farmacie şi acesta se opreşte în faţa raftului cu prezervative.
- Tată, ce este ăla?
- Ăla e pachetul de două. E pentru liceu: vinerea şi sâmbăta.
- Dar ăla de colo?
- Ăla e pachetul de patru. E pentru colegiu: marţea, joia, vinerea şi sâmbăta.
- Da’ ăla mare?
- Ăla e pachetul de 12. E pentru când te însori: ianuarie, februarie, martie...

Iubitului meu...

Dragutul meu drag,

Mai e putin timp pana o sa ajungi la mine si o sa ma strangi in brate si impreuna ne vom cuibari in patutul nostru. Voiam sa iti spun cat inca esti pe drum ca imi pare rau ca am fost rautacioasa acum cateva minute bune. E doar gelozie. Stiu ca e motivul principal pentru care ar trebui sa imi cer iertare in fiecare zi si chiar de mai multe ori pe zi, stiu ca am mai discutat despre asta, stiu ca am promis ca o sa incerc sa imi controlez pornirile, dar .... se pare ca nu o sa reusesc niciodata. Voiam sa iti spun ca iubesc. Te iubesc, iubesc marea, luna, soarele, visul nostru si...trupul tau incalzindu-l pe al meu. Voiam sa iti mai spun ca cresc ...lent. Sper sa te bucure asta altfel voi depasi starea de pitica repede si nu cred ca o sa ma mai vrei de iubita. Voiam sa iti mai spun ca pacatuiesc....zilnic, cu gandul la tine, cu gandul la ploaia care ne-ar uda si ne-ar indemna la pacatuire. Voiam sa iti mai spun ca citesc...acum mailurile tale, povestioarele noastre. Voiam sa iti spun ca eu cred... in tine, cred in mine si cred in noi. Voiam sa iti mai spun ca as mima...dansul unei cadane, in seara asta, pentru tine. Voiam sa iti spun ca visez... la noi doi, imbratisati intre asternuturile calde iar visul este in alb si negru. Voiam sa iti spun ca nu iti cer nimic...nici macar sa ma ierti pentru gafele mele. Voiam sa iti spun ca sper... la sanatate. Voiam sa iti mai spun ca detaliile sunt foarte importante si nu as vrea sa pierd nici unul la fel cum nu as vrea sa scapi nici unul. Voiam sa iti mai spun ca mi-ar place sa fiu eu tentatia care sa iti lumineze ochii in fiecare zi, in fiecare noapte si sa impinga sufletul tau curat spre pacat. Acum ca ti-am spus tot, raman cumintica, cocotata pe pervaz si te astept... dulcea mea ispita.

Cu dragoste infinita,
pitica... pitica

Cuplu

Unii te văd numai pe tine,
Alţii mă văd numai pe mine,
Ne suprapunem atât de perfect
Încât nimeni nu ne poate zări deodată
Şi nimeni nu îndrăzneşte să locuiască pe muchia
De unde putem fi văzuţi amândoi.

Tu vezi numai luna,
Eu văd numai soarele,
Tu duci dorul soarelui,
Eu duc dorul lunii,
Stăm spate în spate,
Oasele noastre s-au unit de mult,
Sângele duce zvonuri
De la o inimă la alta.

Cum eşti?
Dacă ridic braţul
Şi-l întind mult înapoi,
Îţi descopăr clavicula dulce
Şi, urcând, degetele îţi ating
Sfintele buze,
Apoi brusc se-ntorc şi-mi strivesc
Până la sânge gura.

Cum suntem?
Avem patru braţe să ne apărăm,
Dar eu pot să lovesc numai duşmanul din faţa mea
Şi tu numai duşmanul din faţa ta,
Avem patru picioare să alergăm,
Dar tu poţi fugi numai în partea ta
Şi eu numai în cealaltă parte.
Orice pas este o luptă pe viaţă şi pe moarte.

Suntem egali?
Vom muri deodată sau unul va purta,
Încă o vreme,
Cadavrul celuilalt lipit de el
Şi molipsindu-l lent, prea lent, cu moarte?
Sau poate nici nu va muri întreg
Şi va purta-n eternitate
Povara dulce-a celuilalt,
Atrofiată de vecie,
Cât o cocoaşă,
Cât un neg...Oh, numai noi cunoaştem dorul
De-a ne putea privi în ochi
Şi-a înţelege astfel totul,
Dar stăm spate în spate,
Crescuţi ca două crengi
Şi dacă unul dintre noi s-ar smulge,
Jertfindu-se pentru o singură privire,
Ar vedea numai spatele din care s-a smuls
Însângerat, înfrigurat,
Al celuilalt. (Ana Blandiana)

Si-am zissssssss!!!!

Draga dragutule,

La ora asta tarzie in noapte, cand mana ta ar fi trebuit sa stea intr-un loc secret doar de noi doi stiut, eu m-am furisat de langa tine si am venit sa scriu. Si asta repede, repede pana nu imi trece starea de bine si de liniste. Nu sunt bine pentru ca stiu ca tu nu esti in apele tale. Dar sunt bine caci stiu ca ne e bine si impreuna, mana-n mana ca si pana acum, vom trece peste toate. Si mi-e bine. Mi-e bine rau chiar as putea zice, desi e in neconcordanta cu momentul asta. Poate de vina este ca intrebarile mele au capatat raspuns, poate e linistea aceea careia ii duceam dorul de ceva vreme. Si topai in nestire si in liniste ca sa nu te trezesc si este un moment de fericire pe care nu l-am mai trait de multisor. Si iti spun ca te iubesc, ca soarele ne va zambi din nou dimineata, ca zilele ce vor veni vor fi mai frumoase. De fapt voiam sa iti spun doar ca indiferent ce mintea mea ar fi gandit la un moment dat si s-ar fi lasat influentata de raul care i se plimba prin preajma, sufletul meu nu a incetat nici o secunda sa simta ca sufletul tau este tot alaturi de el, ca datorita tie soarele rasare in fiecare zi, ca datorita tie viata e frumoasa, ca datorita tie exista vis si exista speranta.
Acum ca m-am eliberat de toata galagia gandurilor care nu ma lasau sa adorm, ma bag la loc in patutz langa tine si iti voi veghea somnul.

Cu dragoste infinita,
pitica...cea pitica

De seara...

Dragule dragut,

Subsemnata, adica eu, domiciliata confortabil in patul mataluta, imi iau angajamentul de a te tarai maine, la intoarcerea de la job, prin multitudine de magazine pentru achizitionarea urgenta si fara reclamatii ulterioare a unui set de cowboy-ita naravasa ce va include atat seaua cat si biciul. Sper sa obtinem la pret promotional si noul lasou. Vina este numai a dumitale avand in vedere ca starea de apatie te face sa savarsesti fapte ilicite pentru care vei fi pedepsit conform legilor familiale proprii in vigoare, respectiv....nu dam detalii aici ca nu e frumos ;))Prin urmare nu ai primit dreptul de a face recurs in aceasta speta deci trebuie sa te supui neaparat dorintei mele. Asa deci si prin urmare urmeaza sa fii agatat in cuier pana una alta caci singurul cui existent in dormitor este cel de care e atarnat tabloul de la nunta.

Cu drag,
nevasta

De duminica

Dragutul meu,

Multumesc pentru dimineata ce tocmai s-a incheiat. Multumesc pentru ca nu ma lasi sa traiesc degeaba, multumesc pentru ca ai grija sa nu cad si eu in starea melancolica in care te afli tu. Nici macar nu imi pot explica de ce imi transmiti starile tale. Si mi-e ciuda pe mine ca ma las atat de repede molipsita. Acum ca mi-ai dat tema de gandire stau si ma gandesc ce ar fi de facut ca sa scapi si tu din "mainile" depresiei. Nu stiu ce mare branza as putea eu sa fac dar macar o sa incerc. O sa ma iau la tranta cu starea ta si o sa ne luptam amandoua conform povestii... zi de vara pana-n seara. Fireste ca se stie invingatoarea la puncte de pe acum ...adica eu. Am gasit de dimineata o poezie, aici, http://www.ovidescu.ro/category/demente/ si stau si ma gandesc ca nu e deloc o dementeala asa cum spune autoarea ci e un mare adevar. Si ma gandesc ca am sa ma gandesc cum sa te agat astazi....stii, imi e tare dor sa agat barbatul din tine ;)) Nu am mai facut-o de multa vreme. Poate pentru ca ne-am obisnuit cu starea de apatinere. Deci.... te lasi agatat sau o sa ma chinui?

Te saruta cu drag,
pitica agatatoare

Iarta-ma!

Dragul meu,

A venit momentul sa iti spun iarta-ma! Iarta-mi toate greselile, toate scenariile prostesti, toate nebuniile de moment sau de lunga durata, iarta-mi neputinta si vorbele aruncate la nervi si suparari fara motiv real si concret. Iarta-ma daca te iubesc si iarta-ma ca nu am stiut a respecta pactul initial. Iarta-mi slabiciunile si iarta-mi noptile tarzii in care nu am fost langa tine. Iarta-mi zilele in care soarele nu a stralucit si am lasat ploaia sa picure rece intre noi. Iarta-mi noptile in care nu am vazut luna si nici nu am numarat stelele. Iarta-mi diminetile cand am lipsit la cafea si dupa-amiezile cand te-am scos din sarite. Iarta-mi clipele cand poate trebuia sa te inteleg dar m-am incapatanat sa nu o fac. Iarta-mi alinturile si iarta-mi loviturile sub centura din momentele cand asteptai liniste. Iarta-ma si pentru toate greselile ce le voi face si de aici inainte. Iarta-ma!

Prin urmare

Draga dragutule,

Avand in vedere intarzierea ta si faptul ca, din nepasare sau lipsa romantism la prima ora a diminetii, ai facut sa stricam prima dubla din frumusete de film, m-am enervat si am plecat de nauca. Ceea ce va urma reprezinta filmul extraordinar de neconcis a ceea ce a facut "printesa cu maru-n gat" astazi. Dupa ceva alergatura prin magazine ma lovi ideea brilianta de a merge la casa bunicii mele. Si cum azi am avut numai reactii ciudate, am pus ochii pe marul din fata casei. Pacat ca nu am avut un aparat de fotografiat sa pastrez amintiri memorabile acestui eveniment inedit. Nu stiu de unde am gasit curajul sa ma cocot de zor pana in varf dar odata ajunsa acolo m-am simtit atat de frustrata incat am vrut sa incerc zborul fara aripi. Ciudata idee caci marturie a gestului nobil imi sade acum dureros de linistita exact in genunchi. Fireste ca toata lumea sari cu spirt si mi-au scapat printre buze ceva vorbe de duh autohtone pe care nu are rost sa le reproduc. Cert este ca am uimit audienta cu vocabularul meu neaos...doar pe ziua de azi. Dar cum sunt o tipa ferma nici ca mi-am cerut scuze pentru poluarea fonica ba chiar am pasit mandra si schiopatand din ograda bunicii. Nu stiu daca voi mai avea placerea curand sa imi fericesc rudele cu prezenta mea prin curte dar macar imi este rusine ca m-au auzit scotand astfel de perle. Dar asta nu a fost tot... au mai avut parte de o surpriza din partea subsemnatei care a "ochit" un cocos cam prea frumusel pentru vremurile astea de criza si a hotarat ca locul lui nu mai este in gradina ci in oala. Saracul nu a avut nici o sansa pentru dupa doua ture de curte am obosit si am chemat ajutoare....adica cainele. Si uite asa azi am avut parte si de o vanatoare ....de cocos. A fost delicios rasolul si chiar nu regret ca m-a alergat de mi-a iesit limba de-un cot. Acum, satula si schioapa, am revenit la domiciliu si am hotarat sa iti povestesc frumusete de peripetii pe ziua de azi. Merg sa chem porumbelul si ii inmanez scrisorica ca sa ti-o aduca urgent. Cred ca m-a suparat asa ca de data asta o trimit cu confirmare de primire neaparat. Pana revii... te sarut cu drag si dor.

A ta "printesa cu maru-n gat"

Declaratia mea

Iubirea mea,

M-am hotarat deja ce voi face azi, in lipsa ta. Si cum nu ar fi dragut sa nu te instiintez, iti trimit aceasta mica scrisoare cu primul porumbel ce imi va iesi in cale. Ii voi sopti usor la ureche unde trebuie sa ajunga si el va sti sa aleaga drumul cel mai scurt. In primul rand imi cer scuze pentru toate rautatile mele de ieri, pentru starea mea antipatica si pentru ca am fost nesuferita. De fapt pe cine voiam sa ma razbun? Pe mine si pe nebunia mea. Poate ca iubirea mai are si accese de furie din cand in cand....nu poate fi perfecta. Dar sa trecem peste acest aspect. Azi ma simt mult mai bine, mai increzatoare si mi-am promis sa nu mai las distanta, lipsa ta, sa ma arunce intr-o alta runda de disperare. Deci... dupa cum ti-am promis, azi ma voi "sinucide". Am ales deja povestea visului meu si am hotarat ca voi fi printesa ce isi va astepta cumintica pe al ei Fat Frumos sa vina sa o "salveze". De ce ma "sinucid" ? Ca sa pot visa nestingherita si ca sa ma poti "salva", dragutule drag. Deci...am in fata mea o farfurie cu trei mere fatoase pe care le-am ales cu manuta mea dimineata devreme de pe o taraba. Am cautat cea mai uratica babuta care vindea asa ceva. Cum de ce draga?! Ca sa semene cat mai mult cu povestea. Vrem ca scenariul sa fie cat mai veridic, nu? Acum ma uit la toate trei si stiu exact pe cel care il voi alege. Si da....voi musca din el dupa care voi cadea prada visului. Cu ce va fi visul? Cu noi, fireste. Te vad deja... inalt, asa cum imi place mie, perfect pentru mine. Inteligent dar nu excesiv de tocilar (asta app de cheful tau de a citi). Dragut, sexy, cool sau cum ar spune britanicii hot and cute. Draga deja incepi sa semeni cu Printul William ;)). Sa revenim... incredibil de senzual, cu ochii tai verzi in adancul carora as prefera sa ma pierd oricand si oriunde, cu un zambet divin. Cald...deja imi e foarte cald. Apoi as vrea sa iti simt mainile, cu degetele tale lungi, mangaindu-mi usor obrazul pentru ca in secunda urmatoare buzele tale sa le atinga pe ale mele si sa ma trezesc asa din visul meu. Pfff... deja iti simt bratele puternice cuprinzandu-mi umerii pentru ca apoi sa ma strangi la pieptul tau. O, da...am atatea lucruri sa iti cer sa imi promiti printul meu. Sau credeai ca ma voi trezi de buna voie si fara sa iti smulg niste promisiuni?! Ti le las scrise pe un biletel ce il voi strange in mana mea. Doar tu stii de el, asa ca oricine va dori sa apara inaintea ta nu va avea nici o sansa sa ma trezeasca ;)Asaaaa.... trebuie sa imi promiti ca vei lipsi de la job ca sa lenevim impreuna in patut cat e ziua de lunga, sa ne uitam la filme de dragoste, sa dam in foc cafeaua din cauza necesitatii de a ne gusta neincetat unul pe celalalt, sa ma iei in brate cand voi incepe sa plang la film sau cand totul se va prabusi in jurul meu si...promiti sa nu imi dai drumul niciodata? Promiti sa faci fata in urmatoarea vesnicie tuturor starilor mele anxioase, nervilor mei de moment si ma vei ierta de fiecare data pentru ca stii ca toate astea nu fac iubirea mea sa scada in intensitate? Promiti sa te lasi alintat si mangaiat ori de cate ori esti trist si nici nu ai avea chef de fapt sa ma vezi prin preajma? Promiti ca te vei contrazice iar si iar cu mine pentru ca stii ca in final iti voi da dreptate mereu si pentru ca ma adori cand ma atac din orice si iti plac starile mele cu nervisori? Promiti ca dupa fiecare cearta ma vei tranti in pat si vom face dragoste ca nebunii pentru ca fiecare cearta a noastra trebuie incheiata cu o impacare si care ar fi cea mai potrivita cale decat aceea de a zbura impreuna printre nori pana am atinge al noulea cer? Promiti ca imi vei mai darui cateodata flori....multe, multe, multe si ca ne vom plimba si tavali si iubi in campul nostru de maci? Promiti ca ... nu mai vreau sa imi promiti nimic. De fapt ar mai fi ceva...promite-mi ca vei fi mereu TU, ca niciodata nu te vei schimba, ca vei fi mereu la fel de incapatanat si dulce, la fel de sigur pe tine si la fel de tandru atunci cand inima mea o cere. Pitici scump...de fapt printisor drag, stiu ca nu iti pasa de nasucul meu de boxer, nici de punctele mele negre de pe spate, nici de soldurile mele, nici de kilogramele mele in plus si nici de centimetrii mei in minus. Stiu ca iti pasa doar de mine asa cum sunt si cum nimeni nu a avut puterea sa ma descopere pana acum. Te mai rog ceva... promite-mi ca nu te vei supara daca vei fi nevoit sa imi explici de mai mult de trei ori acelasi lucru pe care mintea mea nu vrea sa il inteleaga doar din cauza ca neuronii imi sunt in pauza de masa, promite-mi ca ma vei ierta pentru zilele cand voi lipsi pentru ca imi va fi dor de treburile mele femeiesti si ma voi ascunde in cate un salon, promite-mi ca orice femeie nu iti va parea la fel de draguta ca mine chiar daca ar fi sa fie Monica (stim noi care), promite-mi ca ma vei lua in brate si ma vei saruta exact atunci cand ma astept mai putin si chiar si pentru a-mi inchide gura care vorbeste mult si prost atunci cand sunt geloasa si promite-mi ca imi vei zambi cald si senin chiar si atunci cand ma agit ca o locomotiva din cauza scenariilor mele. Ce voi spune in continuare nu trebuie sa imi promiti pentru ca stiu. Stiu ca ma vei iubi in continuare in felul tau, stiu ca avem o eternitate in fata noastra pentru a fi impreuna, stiu ca te iubesc mai mult decat niciodata si stiu ca ... gata cu vorbaria. Ma duc sa musc din marul meu. Aaaaa....sa nu uit... am inlocuit sicriul de clestar din poveste cu patul din odaie. Te astept pitici scump. Sa dam drumul la poveste... FILMATI!

P.S. Te iubeste pitica...mult, mult, mult...cel mai mult

Am...

... multa rabdare;
... incercat sa fac totul asa cum trebuie;
... pofta de-o inghetata;
... timp sa fiu tinuta in suspans;
... pana ...de scris;
... putut sa inteleg;
... ceva bani in buzunare;
... chef sa rad;
... primit si lovituri sub centura;
... incredere in continuare;
... ramas fara raspuns la multe intrebari;
... putin timp pana la sfarsit;

De-ale astrologiei

Ce face omul cand nu are ce face? Nu stiu ce fac altii dar eu citesc. Citesc orice imi pica in mana. Asa si ieri. din plictiseala si cu o cana cu cafea neagra si calda in mana, m-am apucat din nou sa citesc. Ce imi pica in mana...o carte interesanta in care se vorbeste de datoriile noastre karmice. Nu pot spune ca eu cred cu adevarat in chestiile astea, dar poate la un moment dat m-au ajutat sa inteleg anumite chestii care mi se intamplau, iar acum sa spunem ca le inteleg si atat. Si asta pentru ca nu vreau sa ma inscriu in randul maselor pe care astrologia, ca si credinta de astfel, le manipuleaza. Le inteleg pentru ca mi se par a fi logice daca le raportez la ceea ce mi se intampla mie. Cum spuneam, m-am apucat de citit si ce am citit...ca toti ne nastem perfecti pentru ca asa a fost creat omul de catre Dumnezeu...perfect. Cert este ca omul este supus greselii iar aceste greseli l-au facut sa ramana cu aceste datorii karmice pe care trebuie sa le plateasca la un moment dat intr-una din vietile viitoare. Deci regula de baza este urmatoarea: revenim mereu si mereu intr-o alta viata pamanteana pentru a ne plati datoriile karmice. Bineinteles ca m-am intrebat cum e cu cei care nu au facut rau niciodata...ce datorii karmice pot avea acele persoane. Nici una... ei revin pentru a primi o noua viata, mai buna decat cea anterioara, vin pentru a-si "incasa" plata datoriilor karmice de la cei care le-au facut rau in vietile anterioare. Nu e greu de inteles. Ideea este ca scopul revenirii este acela de a ne indrepta, de a ne apropia de perfectiunea cu care am fost zamisliti. De ce citesc toate astea? Poate pentru ca incerc sa imi explic toate esecurile din viata mea, poate pentru ca incerc sa gasesc o explicatie la tot ce mi se intampla. Nu cred cu desavarsire in tot ce scrie in ele, nu cred in tot ceea ce imi poate spune un horoscop....poate doar ma alin ca undeva, candva voi atinge perfectiunea si atunci poate toate vor fi perfecte in viata mea. In fine, doar ganduri...

Neatza

Dragul meu,

Asa cum ti-am promis, am pasit impreuna in visl de pe malul lacului. Nu stiu daca galagia facuta de broscute a fost sau nu asurzitoare, dar a fost o noapte minunata. In lumea brotaceasca a fost din nou sarbatoare. Fiereste ca noi am fost sarbatoritii. Pai tu nu simti nimic schimbat la tine? Ai uitat cum te-ai imprietenit cu broscoiul Oac care se tot foia pe langa noi ca sa nu mai fie nevoit sa se inscrie la concursul de sarituri in lac? Ciudata viata au si broscutele. Nici nu ti-ai inchipui daca nu ai avea norocul de a petrece cu ele. Adevarat ca nu sunt ele cea mai frumoasa specie, dar sunt placute, interesante, stiu sa se distreze. Nu am mai vrut sa te supar azi noapte dar Luna iar nu a venit la intalnire. Sunt foarte suparata pe ea. Si pe mine sunt putin. La asa vesti ce am primit nici nu as avea cum sa fiu altfel. O sa incep sa urasc si weekend-urile. De fapt cred ca daca o tinem in ritmul asta o sa ajung sa urasc viata in sine. Stiu...stiu ce vei spune si de aceea opresc discutia asta aici. Pastrez gandurile mele doar pentru mine. Sa revenim la ...broscutele noastre. Cum ti s-a parut seara petrecuta in compania lor? Si nuferii parca radeau azi noapte. Totul era plin de veselie. Mi-ai observat zambetul trist?! Nu, ti s-a parut. Doar nu stiam cum sa interpretez alaturarea de ele. A fost ceva nou pentru mine. App, cand mergem la pescuit? Daca tot ne place atat de mult pe malul lacului de ce nu ne-am imprieteni si cu pestisorii. Poate intr-o alta noapte. Ce sa-ti mai spun...cafeaua este gata, te asteapta doar sa deschizi ochisorii. Hai dragutule. Soarele este sus. Ne asteapta o noua zi.

Cu drag,
credula

Buna seara iubite ...

In mod firesc continuarea ar fi fost... te-astept ca si cand... ca si cand nu mai am rabdare sa te strang in brate si sa iti spun cat de dor mi-a fost de tine. Dar toate astea le stii, nu trebuie sa ti le mai repet eu la nesfarsit. Dar iti scriu pentru ca din nou a venit seara. Nu, nu am creat un orar al scrisorilor, doar ca astazi am simtit nevoia sa iti scriu mai mult. Poate pentru ca am avut mai mult timp si l-am folosit asa cum imi place cel mai mult, gandindu-ma la tine. Stiu ca esti ocupat pana peste cap cu maniile tale, dar daca nu ma vezi, atunci ma fac eu vazuta.... iti place ce atenta sunt la tine? Te privesc, cuminte, cum stai cu gandurile cufundate in cartile tale. App de carti....le urasc. Le urasc pentru ca au puterea de a-ti distrage atentia de la mine. Nu-i nimic...m-am razbunat. Mi-am petrecut timpul in compania lui Minulescu. Am stat la un pahar de vorba impreuna si am vorbit despre iubire. Nu stiu daca eu l-am lamurit in privinta mea, a ta , a iubirii mele, a lumii noastre distincte de restul realitatii dar el sigur m-a lamurit pe mine. Apoi a plecat... se grabea in lumea lui sa mai stea la palavre cu ingerii iar eu m-am cufundat in visare. Stii, te-am visat in acelasi camp de maci. Nu stiu daca visul acesta, care revine si revine mereu, este o obsesie, dar dragul meu vreau sa avem si campul nostru cu maci. Trebuie sa il descoperim neaparat si sa stam sa ne bucuram de el in fiecare vara. Sa fie un nou loc al nostru. Niciodata nu te-am mai visat atat de fericit. Sper ca asta este un semn bun si ai scapat de starea ta anxioasa. Pfff, abia astept ca sa mi te redea cartile acelea ale tale. Stii ca zilele trecute ma gandeam la Penelopa si tu imi pareai a semana cu Ulise.... cu siguranta cartile tale sunt precum cantecul sirenelor. Te ademenesc si te imbie... dar ma linisteste gandul ca mereu te desparti de ele si vii in bratele mele. Mmmm deja iti simt parfumul... o iau usor, cu nasucul in vant, pe urmele lui. Iti simt prezenta. Esti undeva aproape de mine. Te pupic dulce pe nasuc si pornesc in intampinarea ta.

Cu dragoste infinita,
cumintica

Pffff....oare mai apre trenul?

Dragutul meu,

Asta e o scrisorica scrisa la ora pranzului, intr-o pauza de la terminat mancarea si pana cand vei ajunge acasa. Sa nu ma faci sa te astept cu masa pusa ca te trec pe regim cu supa pe termen nelimitat pana la noi ordine. Dar sa lasam asta. Ce voiam sa iti spun? Aaaaa...da. Am trecut prin gara si am constatat ca se transforma intr-o jalnica halta. Nici un tren nu mai opreste la peronul care si asa este pustiu de parca bate vantul retragerii si nu cel al regasirii. Stii sau banuiesti macar ce se intampla? Intrara ceferistii in greva? stii ca nu mai am acces la stirile de ultima ora din cauza autoizolarii de lumea moderna. Asta voiam de fapt sa iti spun. Pitica hotari sa inceapa o viata noua. Da, da....o viata noua alaturi de tine, fireste. Doar ca arunc de langa mine ziarele si pastrez doar cartile. Nu imi mai trebuie televizor dar pastrez calculatorul pentru ca imi e tare lene sa mai scriu pe hartie. Renunt la porumbelul voiajor dar pastrez posta electronica caci trebuie sa comunicam intr-un fel sau altul. Ciudat sau nu astea sunt hotararile pe care le-am luat azi in lipsa ta. Daca vei atenta cu pliciul la degetele mele treaba ta... o sa te parasc ca vrei sa ma vezi bandajata din motive necunoscute mie. Cum cui o sa te parasc?! Mie...crezi ca mai trebuie sa ma apere cineva ? Sunt mare draga. Pitica crescu si crescu si crescu si se facu in sfarsit mare. Lasa ca vezi tu cand ajungi la masa cat de maricica ma facui. De fapt tot ce voiam sa iti spun este ca te astept in gara, m-am asezat pe sina daca tot nu mai vine trenul si ma uit in zare dupa tine. Tot ce te rog este sa nu mai intarzii la masa caci imi e o lene nebuna sa reincalzesc mancarea. Ce ti-am pregatit? Surpriza de la pranz.

cu dragoste nemarginita,
pitica ta cea...mare

Cu Minulescu la sueta

Asculta, priveste si taci!…
Asculta, sa-nveti sa vorbesti,
Priveste, sa-nveti sa cladesti.
Si taci, sa-ntelegi ce sa faci…
Asculta, priveste si taci!

Cand simti ca pacatul te paste
Si glasul Sirenei te fura,
Tu pune-ti lacat la gura
Si-mplora doar sfintele moaste -
Cand simti ca pacatul te paste!…

Cand simti ca dusmanul te-nvinge,
Smulgandu-ti din suflet credinta,
Asteapta-ti tacut biruinta
Si candela mintii nu-ti stinge -
Cand simti ca dusmanul te-nvinge!

Cand bratele-ncep sa te doara,
De teama sa nu-mbatranesti,
Ramai tot cel care esti -
Aceeasi piatra de moara -
Cand bratele-ncep sa te doara!…

Iar cand, cu ochii spre cer,
Te-ntrebi ce-ai putea sa mai faci,
Asculta, priveste si taci!…
Din brate fa-ti aripi de fier
Si zboară cu ele spre cer!…

A XI-a porunca - Ion Minulescu

Scrisoare pentru pitic

Dragutul meu pitic,

Ai plecat la somn gandindu-te ca azi nu ti-am scris nimic. Adevarat, azi nu ti-am scris pentru ca am fost intr-un du-te vino continuu. De fapt stii si tu acest lucru. Apoi, dupa ultimul drum, timp in care tu citeai de zor despre manii (app, sa imi pove maine de ce manii sufera subsemnata pufoasa), eu ma dadeam de ceasul finalului ca nu reuseam sa iti pregatesc o surpriza. Pana la urma surpriza am fost eu... si sper ca a fost de ajuns. Daca nu ... promit sa deschid o condica de reclamatii si sesizari in lumea piticeasca. Nici eu nu stiu ce as fi vrut exact sa iti pregatesc... mi-ar fi placut sa iti pot scrie o scrisoare dar nu aveam cuvintele necesare in varful degetelor, as fi vrut sa iti trimit un mesaj privat dar iar nu ma puteam concentra la nimic din ce as fi vrut sa iti spun si tu sa nu stii. Crezi cumva ca nu mai reusim sa ne spunem multe? Cateodata as vrea sa iti spun "te iubesc" in mod diferit dar mi-e teama ca gandul iti va zbura aiurea caci nu va mai fi la fel si iar vom ajunge la alintul cu "stiu ca nu mai ai chef de mine". Stii ca de cate ori te aud spunand asta imi vine sa deschid geamurile larg si sa tip atat de tare incat sa se auda pana la tine. Cum ce sa tip?! Sa tip ca te iubesc. Oricum stie toata lumea sau daca nu stie ce conteaza. Important este ca stim noi. Ma gandesc sa fac o intelegere cu vantul asa incat ecoul strigatului meu sa ajunga mai repede la tine. Stiu... Gata...Uraaa!!!! Am gasit surpriza pentru maine. Avem petrecere in parc. Da, iubirea mea ...tinuta obligatorie. Te iei de mana si vii neaparat. Fara tine nu mai are rost sa petrec. Si ce daca e joi. Nu ai mai vazut petreceri in mijlocul saptamanii? Hai ca ma faci sa rad... cum sa ma intrebi ce avem de sarbatorit. Ne sarbatorim pe noi. Ne sarbatorim o noua zi impreuna. Ti-am spus de atatea ori ca fiecare zi este un nou inceput, o noua reinventare a noastra ca si cuplu. Ce ciudat ca vorbesc la ora asta despre noi. Maine sigur o sa ma certi. Tu ai adormit gandind la mine si eu stau si scriu scrisoarea de azi cand de fapt am intrat deja in maine. Gata, nu mai intinde mana dupa mine ca vin imediat. Doar nu era sa iti raman datoare cu o scrisoare. Cum? Da pitici, pufoasa te iubeste. Stiu ca stii si mai stiu ca nu uiti dar daca ai vrut eu am zis-o din nou.
Un sarut pe frunte, pentru un pitic cuminte si adormici.

Cu dragoste infinita,
piticuta pufoasa alias pepenas

Just for fun today

O blonda iesita de pe bancile facultatii, isi ia o slujba la Drumuri si Poduri.
Prima ei sarcina de serviciua fost sa traseze linia continua de pe carosabil intr-un sat. Isi ia blonda galeata cu vopsea si se apuca de trasat linia. In prima zi vopseste 6 km. Primarul, foarte bucuros, o lauda pentru munca pe care a facut-o. Ziua urmatoare, blonda vopseste 4 km. Primarul incepe sa se intrebe de ce nu da randament ca in ziua precedenta, insa nu spune nimic pentru ca limita minima pe zi de munca era de 3 km. In a treia zi blonda vopeste 1 km, iar la sfarsitul zilei primarul spune:
- Domnisoara, cum se face ca in prima zi ai vopsit 6 km, in a doua 4 km si in ultima 1 km? S-a intamplat ceva?
- Nu, domnule primar, spune blonda! Dar pe zi ce trece sunt tot mai departe de galeata cu vopsea!

Ruga...

Dragul meu pitic absent,

Chiar daca ochii tai sunt din ce in ce mai tristi acum, te rog ia-ma de mana si vino in coltul nostru de lume, in coltisorul nostru de rai, si hai sa zambim amandoi. Vino sa radem si sa plangem impreuna, vino aproape de mine doar o secunda si poate ochii nostri vor zambi mai senini ca niciodata. Vino aici, unde ne-am creat lumea noastra, insoteste-ma, nu te mai ascunde si hai sa stam imbratisati o secunda. Timpul il vom opri in loc impreuna si totul va fi mai bine. Stii, eu ma simt completa. Pentru prima oara cand nu ma mai chinuie amintiri, pentru prima oara cand ma simt fericita cu adevarat asa cum sunt. Poate nu avem tot ceea ce ne dorim, poate mai avem vise neimplinite, poate mai exista dorinte ascunse pe care, din teama, nu le rostim dar de ce sa lasam timpul sa treaca pe langa noi inutil. Stiu ca avem amandoi pentru ce zambi, avem amandoi pentru ce trai, avem amandoi pentru ce ne bucura. Nu iti e dor de serile noastre pline de bucurie? Nu iti e dor de noptile noastre tarzii cand ne spuneam cele mai ascunse ganduri, de micile noastre sesiuni de "barfa", de momentele noastre de tachinari? Lasa totul si vino. Fii sigur ca in clipa in care imi vei atinge mana soarele va rasari din nou pe straduta intunecata pe care pasim acum. Te-ai gandit vreodata ca poate primim mai mult decat meritam, ca poate faptul ca ne-am intalnit e o minune pusa la cale de zeitati necunoascute noua? Te-ai gandit ca poate trebuie doar sa ne bucuram de clipele ce ne unesc si atat? Hai vino! Lasa totul la o parte, alunga tristetile, indeparteaza norii din privirea ta si lasa-ma sa iti mangaii obrazul, lasa-ma sa iti sarut buzele, lasa-ma sa te imbratisez, lasa-ma sa iti ofer liniste in coltisorul nostru de rai, lasa-ma sa te iubesc.

Cu dor,
pitica ta visatoare

Astazi

Cu mainile in buzunare si cu ochii atintiti in pamant m-am plimbat prin parc. Urmaream cu atentie fiecare pas pe care il faceam, fiecare dala pe care calcam... ca un joc, ca un sotron imaginar asa cum jucam in anii copilariei. Caldura asta deloc revigoranta m-a facut sa visez la plaja insorita. Din nou m-a cuprins dorul de mare si m-am oprit doar pe malul Dunarii. Am stat si am privit-o indelung cum curge linistita, nepasatoare, strangand totul in calea ei. Apa la fel de murdara precum principiile societatii in care traim, fara nici o dorinta de cultivare a spiritului. Nici iarba nu mai creste. Parca nu mai e la fel de verde ca in alti ani. Razleti, cu furtune racordate la cate o gura de canal, muncitori asudati incearca sa ude si sa trezeasca cumva la viata toata vegetatia. Zadarnic. Caldura distruge tot. Nu vrea sa ploua. Intr-un colt, ascunse privirilor, trei tufe de trandafiri inflorite. Toti rosii. Ma cheama la ei. Le mangai usor petalele. Pasesc alene de la o tufa la alta si ma las "prada" spectacolului feeric, intrepatrunderii de peisaje. Ce ciudat. Aici viata, la un pas desertaciune. Imi ridic ochii spre cer si suflu spre un nor. Parca tinandu-mi isonul, se da la o parte si ma orbeste o raza a soarelui. Unde erai ascuns? il intreb grabita. Ma indrept din nou spre Dunare. Ma asez comod pe o margine a falezei si imi las picioarele suspendate in gol pana aproape de apa. La cativa pasi mai incolo, sub o salcie pletoasa, doua broscute isi fac de cap. Probabil e zi de sarbatoare in lumea lor. O libelula nauca de atata zbor se izbeste de trunchiul salciei si cade la pamant. M-as indrepta spre ea dar una din broscute e mai rapida. Deci se lasa cu festin in lumea brotaceasca. Am inceput sa rad ca un copil apoi am realizat ca sunt singura care rade. Oare numai eu aud acest concert minunat? De fapt nici nu e prea multa lume la ora aceasta. Toti stau ascunsi in case din cauza caldurii. Eu prefer ascunzisul la umbra copacilor atat de batrani. Pe unii ii stiu de mica. Sunt acolo si nimic nu i-a urnit. Stau si plang de zeci de ani la marginea Dunarii. O implora parca sa nu mai curga atat de repede, atat de .... nicaieri.
Asa a trecut ziua mea piticule. Tu pe unde mai ratacesti? Nu mi-ai mai dat nici un semn. Am urmarit fiecare porumbel care mi-a iesit in cale dar nu m-a oprit niciunul. Sper ca nu m-ai uitat.

Cu drag,
pitica pufoasa cu dor imens de tine in suflet

In seara aceasta...

M-am asezat comod in dreptul ferestrei. Stau si urmaresc cerul. Astept nerabdatoare sa apara stelele, rand pe rand, insiruite in vesnica lor ordine. Privesc prin fereastra ce devine parca mai opaca odata cu trecerea minutelor. Greu deslusesc dincolo de ea. Intind mainile si inchid ochii. Incerc sa ma ghidez singura in intuneric. Si ca un facut, ochii mintii mele vad ploaie de stele cazatoare. Aluneca in nestire spre pamant dar odata ajunse acolo nu se strivesc ci il mangaie usor si se topesc, dispar pur si simplu. Inaintez cu greu si asa imi doresc sa ma desprind de intunericul acesta autoimpus dar... simt cum simturile mi se acutizeaza din ce in ce mai mult. Ca si cum as razbi prin cine stie ce hatisuri. Mainile ar trebui sa atinga inainte de a cuprinde. Dar nu mangaie decat aerul din camera, aerul care ma inconjoara. Eu nu inaintez decat cu gandul. Unde vreau sa ajung? In gandurile tale. Vreau sa fiu acolo dar ma impiedica intunericul care ma inconjoara. Ochii ar trebui sa imi lumineze drumul dar imi este teama sa ii deschid. Daca nu voi mai vedea lumina? Daca voi ramane ratacita in intunecimea care ma inconjoara acum? Te vreau langa mine. Vino...tu esti lumina mea, tu esti speranta mea. Invata-ma sa pasesc in visul tau, fa-ma parte din el. Ma hotarasc si deschid ochii. Stelele sunt toate la locul lor, insiruite in obisnuita ordine. Tu esti aici, langa mine. Le privim impreuna. Mainile mele te ating, te simt. Ochii tai imi lumineaza calea. Am pasit in visul tau piticiul meu drag... impreuna cu tine. Acum avem si steaua noastra si visul nostru. Suntem mai "bogati" decat ieri. Si pentru tot ce imi daruiesti, inima mea va fi a ta pe vecie. O eternitate iti e de ajuns sa o gazduiesti in mainile tale?

Buna dimineata

Dragul meu nebun calator,

M-am trezit cu pofta de viata, cu ochii la soarele nostru comun si cu gandurile indreptate doar spre tine. Nu mai stiu daca te-am visat dar stiu sigur ca m-am odihnit in bratele tale. Nu mai stiu ce m-a adormit dar stiu sigur ca m-am trezit cu teama ca am facut-o prea tarziu. Deja esti pe drum. Eu inca mai lenevesc printre asternuturile moi si ma mai gandesc daca sa ma despart sau nu de ele. Dar cel mai acut simt dorul de tine. De cat timp ai plecat? O ora? Deja ma doare lipsa ta. As vrea sa iti fiu eu popasul urmator, sa te astept si sa te imbii sa vii mai aproape, sa te primesc cu bratele larg deschise si sa te rasfat asa cum nu ai mai fost nicicand rasfatat. Am rabdare. Stiu ca vei poposi din nou la mine. Pana atunci ma cufund din nou in vise si voi lasa timpul sa curga in nestire. Te iubeste aceasta pitica rasfatata si ocupata cu un nou dor de tine.

Aceeasi... pufoasa obraznicuta

Hello

Dragul meu,

Ce mai faci tu, pe unde mai calatoresti? Mie mi s-a facut dor de o mare. Cred ca urmatoarea oprire va fi pe langa ea. Imi lipseste. De fapt azi am realizat cat imi lipseste. Nu mai am cu cine vorbi, nu mai am cui ma destainui. Ea e prietena mea cea mai buna din totdeauna si eu am fugit atat de departe de ea. Oare ce a fost in capul meu. Prostii, vise, tampenele. A venit vremea sa le las pe toate in urma si sa pornesc din nou spre ea. Ea nu m-a tradat niciodata. Este mereu in acelasi loc, nemiscata, neinteresata de toate schimbarile lumii, a oamenilor. Cum iti mai e? Stiu ca esti bine dar mi-ar fi placut sa mi-o spui personal. Dar cum ai pedepsit porumbelul si nu mai are voie sa paraseasca colivia, asteptam schimbul de scrisori cu posta. Se misca greu diligenta. Poate sunt caiii obositi sau a incurcat vizitiul drumul.Cine stie. eu inca mai astept vesti de la tine.

Cu drag,
aceeasi pitica

Cred ca ma supar ...

Dragul meu,

Este iar tarziu si tu iar nu ai aparut. Ce sa mai fac ca sa intelegi ca nevasta ti-e furioasa ca nu te mai saturi de hoinarit? Bineee. Tu ai vrut asa. In aceasta seara cina va fi rece si preparata la viteza in cuptorul cu microunde. Adio fripturicii calde imbracata in crusta de verdeturi mediteraneene. Adio praji la desert si adio pupic de noapte buna. De fapt la pupic ma mai gandesc daca renunt. Cred ca nu. Nu mai chicoti pe ascuns ca te simt. Iti place sa ma stii suparata din nimic. Vrei sa ne jucam de-a ascunselea? Treaba ta. Te asteapta baba oarba cand ajungi acasa. Aaaaa.... si sa nu uiti sa trimiti porumbelul cu painea inaintea ta ca de sticla de vin nici nu mai poate fi vorba. Cred ca ai uitat cu desavarsire de ea. De ce nu te sun? Pentru ca o fac pe suparata, de aia. As vrea sa scot si limbuta dar nu gasesc emoticonul la indemana in momentul asta. Hai...mai repejor acasa ca acus ma razgandesc si ma supar de-a binelea.

Cu dragoste,
pitica mofturoasa

P.S. Daca nu te grabesti, in seara asta dansam ....tango. Asta e cea mai buna pedeapsa pentru piticul hoinar. :P

Tu

Tu... tu mi-ai aparut in drumul meu spre nicaieri, m-ai oprit si m-ai luat de mana. Mi-ai spus sa deschid ochii si sa visez. M-ai invatat sa imi fie lumina steaua care te-a calauzit spre mine. M-ai invatat sa zambesc din nou, m-ai invatat sa fiu vie din nou. Mi-ai calauzit primii pasi prin noua mea viata si mi-ai dat incredere in mine. Unde s-au dus toate astea acum? Ce a mai ramas din visul nostru? Ce pas urmeaza sa mai fac acum? De ce ai ales sa ma lasi singura la mijlocul drumului? Cum sa pasesc daca imi simt gleznele lovite de apa? De ce lasi sa se inunde totul? Intinde-ti bratele spre mine. Cuprinde-ma si nu ma lasa sa ma pierd de tine. Nu lasa sa se piarda visul nostru. Ajuta-ma sa il tin mereu aprins. Lasa-l sa fie farul nostru, calauza noastra. Ia-ma si mergi cu mine, mana in mana, spre uscat. Vreau sa pasim amandoi, invingatori, pe tarm. Nu ma parasi...ramai ingerul meu. Vreau sa traiesc mai departe in E_rai-ul meu.

Tarziu....mult prea tarziu

Dragul meu....vis neimplinit

E din nou seara si e la fel de pustiu ca si ieri...ca si alaltaieri. Am pregatit deja patul de culcare dar nimic nu ma atrage intr-acolo caci e gol, e rece. Urmeaza o alta noapte ca o melodie fara ritm. Am obosit....am obosit sa ating mereu aceeasi perna rece, impersonala asezata alaturi de tampla mea, intr-un pat de doua persoane. Cine iti vede ochii adormind? Cine iti mangaie fiinta in timpul somnului? Sunt obosita si ma doare fiecare gand care imi trece prin minte, caci toate gandurile mele sunt cu tine, despre tine, despre mine si despre noi. De ce am obosit? De atata departare. M-a imbatranit si m-a uratit. M-as dezbraca de mine si m-as ascunde in adancul meu si as ramane mica, mica, asa cum iti place tie. Te-as dezbraca de mine si ti-as face bratele aripi in jurul inimii mele. Mai bine o iei si o strivesti decat sa mai bata in nestire fara nici un motiv. Mai bine o iau si o ingrop in adancul tau si poate asa va fi mai mica distanta dintre noi, poate asa aerul mi se va parea mai respirabil. Macar glasul de ti-as putea auzi si poate un zambet mi-ar lumina chipul. Dar e atata tacere intre noi. Doar ganduri pierdute din singuratate spre nicaieri. Imi plang ochii singuri....din nou. Nu pot sa ii opresc desi stiu ca nu iti place. am promis de atatea ori ca ma voi razvrati impotriva lor si totusi nu am facut-o niciodata. Nu am sa o fac nici azi. Ei vor sa vada pana departe si neputinta ii face sa lacrimeze. Iarta-i si tu asa cum ii iert si eu de fiecare data. Iarta-ma pe mine, lasa, asa cum si eu indur departarea, tacerea. Stiu ca mai e putin dar drumul meu este din nou inspre patul rece, cu mana pe nodul din suflet incercand parca sa il inlatur. Pana vei reveni pastrez un nou dor de tine...

Pitica

De seara

Draga calatorule,

Azi ai ratacit mai mult printre randuri decat printre ganduri. Cred ...de fapt sper sa mai ai putin si sa termini cu plimbareala asta. Nu ca as avea ceva contra, dimpotriva....fiind cu folos nu am nimic de comentat. Doar ca azi pitica a fost mai visatoare si s-a plictisit sa viseze singurica. Promiti ca iti iei revansa? Abia astept. De fapt asta vreau sa cred ca mi-ai spune. Ramane sa aflu mai tarzior daca m-am gandit bine sau nu. Pana atunci imi iau camasa in brate si ma asez in patut si visez la tine. Nici porumbelul nu a mai venit azi. L-am asteptat in zadar toata ziua. Mi-am aruncat ochii incoace si incolo dar degeaba. S-a suparat si nu mai vrea sa apara. Sau poate a obosit mititelul. Sa nu cumva sa imi spui ca l-ai inchis in colivie ca ne suparam, sa stii. Cum a fost azi? Pustiu si rece cu ceva raze de soare atunci cand am vorbit. Prea putin insa pentru cata dorinta aveam de tine. Acelasi ceas, care de fapt e alarma telefonului, ce a tipat ca nebunul/a de la 7 pana la 7.15 cand i-am dat un branci, acelasi alergat pe faleza zambind (daca poate fi numit zambet rictusul pe care il afisez din cauza efortului) celor pe care ii intalnesc in fiecare dimineata facand acelasi lucru ca si mine, acelasi valatug de acte rasfirate pe biroul de care nu m-as mai apropia in veci dar nu am incotro... si cam atat.... in rest nimic interesant. Nici sa citesc nu am avut rabdare. Culmea, nu? Stiu ca o sa ma certi ca nu am iesit la plimbarea de seara dar nu am avut chef ....pur si simplu. Am lenevit cu ochii pe geam in asteptarea porumbelului.... cu vesti de la tine. Asa ca te astept sa vii sa imi vindeci pustiul din suflet cu zambetul tau, te astept sa ma iei in brate si sa ma strangi tare la piept ca sa uit imediat de existenta porumbelului si a lumii intregi.

Cu dor infinit....pitica supalata

Cum e sa fii mic si prost?

Ma incanta ca am si momente de luciditate. Ma bucur ca am ajuns sa vad petele inchise de pe rozul in care credeam ca este invaluita viata mea la momentul asta. Uneori trebuie sa inveti sa iti faci "spalaturi" pe propriul creier, sa iti iei sufletul si sa il bagi in masina de spalat si sa ai grija sa torni mult vanish....roz... curios ca au ales rozul asta pentru vanish. Daca as turna hipoclorit oare l-as decolora prea tare? Ce importanta mai are....doar sa fac sa dispara petele astea desi cred ca din roz totul va deveni alb iar petele vor ramane....decolorate, adevarat, dar vor ramane. Cum e viata asta....iti da cate o palma de aterizezi fortat dintre norii in care alergai fara nici o grija.

hey ....hey, you !!!!!

Dragutul meu scump,

Nu am mai scris de cateva zile. Stiu ca imi vei spune ca am fost prea ocupata cu subiecte infantile....dar ce sa fac? Dar nu iti scriu ca sa o iau de la capat cu acest subiect absurd ci ca sa iti spun ca imi e dor de tine...mhhh, un dor nebun desi nu m-ai luat in brate de doar cateva ore. Voiam sa iti mai spun ca fetita a fost cumintica si ascultatoare si ti-a facut pe plac. Am batut faleza in lung si in lat, m-am asezat la un moment dat pe o banca si am urmarit oamenii. Unii grabiti ca intr-o adevarata zi de luni, altii mai molateci, de parca nu indrazneau sa se desprinda inca de weekend. I-am urmarit si radeam in sinea mea de ei. Eu nu as putea sa ma incadrez, azi, in nici una din cele doua categorii. Ma grabeam sa ajung acasa, la tine, dar imi e greu inca sa ma desprind de ziua de ieri... ca si cum mi-ar fi teama ca nu va mai exista o alta duminica. Prostuta....stiu. Ti-am spus vreodata cat de mult iubesc zilele de duminica? Nu cred. Ador sa ma trezeasc cu fata in lumina, sa ma intind si sa ma intorc pe partea cealalta, caci nimic nu ma poate face sa cobor din pat devreme. Imi place sa stau cu nasucul in aburii cafelei si imi mai place sa fiu lenesa duminica, sa ma rasfat de la prima ora pana in noapte, tarziu. Cred ca e un "ritual" la care am renuntat de putine ori in ultima vreme. Stiu ca suna a lene dar... toti avem dreptul sa fim lenesi cateodata. Ce as mai fi vrut sa iti spun?! Vreau sa iti spun ca te astept sa ajungi acasa, ca e pustiu fara tine, ca ma simt inutila si nici nu stiu cum sa imi umplu timpul. Stiu ca iti place sa te lasi asteptat, dar astazi mi-ar place sa vii mai devreme, sa stam imbratisati pe intuneric si sa ascultam muzica...mhhh.... ce ascultam in seara asta iubirea mea?

Cu dor infinit.... gogosica furioasa

Fata...mah fata

nu te mai iubeste,
fata,
nu-l mai sugruma dor
de tine nici ca-i pasa
sau poate-i doar o pasa,
fata.
decat sa te mai vada
prefera sa se-ascunda
spunand ca are runda
de citit de prin streine scrisuri,
fata.
nu te mai agita tu toata
caci greu sireacul sa mai poata
a mai incerca-n zadar
sa se mai ia dupe un radar
ce-l poarta aiurit
si de ii vezi tu pantalonul gaurit
de statul in genunchi.... a patimit
primeste-l iar cu bratele deschise
caci nu-i un bai de-s usile inchise
dar sa nu fie un motiv de vara
caci iute va alerga iara
a prinde cei doi iepuri cu o sfoara
si bune maniere va uita-ntr-o doara
caci simturile-i ascutite vor fi iara
si va-ntepa doar ca sa doara
pe mandra domnisoara
ce canta ea si zboara.

Another day

"My mamma always said: Life is like a box of chocolates, you never know what you're gonna get" - Forrest Gump

Ador bomboanele de ciocolata... mai ales pe cele cu rom. Te ajuta sa vezi viata altfel decat este, poate asa cum poate fi. Te-as ruga sa imi pastrezi un pat langa geam in ultimul salon de pe culoar. Nu, nu vreau sa vin in vizita. Am nevoie de tratament special. Crezi ca ai avea voie din cand in cand sa imi pui o perfuzie cu ciocolata? De ce cu ciocolata? Ca sa nu ii uit gustul, ca sa o simt cum imi curge valuri prin vene. Ce poate fi mai sublim decat a avea ciocolata in sange? Bine....stiu ca nu te atrage ideea. Nici nu avea cum, nu sunt eu cea mai dulce persoana ce se invarte in jurul tau. La modul ireal, fireste. Dar poate vei veni doar in vizita si imi vei aduce cate un borcan de compot. De piersici neaparat. Si poate imi vei spune cate o poezie din cand in cand...sau macar imi vei compune o epigrama. Cum ar suna... unei gogosi cu cioco. Aaaa, ca imi amintii de gogosi. Sa imi aduci negresit cate una la doua zile.
Vezi de ce ador bomboanele cu ciocolata? Ma fac sa visez...sa visez la ceva ce ar putea fi dar poate nu va fi niciodata.

Cu dragoste infinita....pufoasa.

Scrisoarea nr.3

Dragul meu,

Aseara am fost mult prea agitata ca sa mai scriu o scrisoare, dar sper ca am trecut deja peste acest aspect. Acum desi esti doar la bucatarie, profit de momentul liber si iti scriu din nou. Desigur nu se mai pune problema de porumbel voiajor si nici macar de posta rapida, doar o vei citi cand te vei intoarce in camera. Bineinteles ca o voi asunde sub perna astfel incat sa o gasesti abia inainte culcare, cand iti vei baga mana sub perna. Ce as avea sa iti spun azi? In primul rand ca mi-ai lipsit foarte mult, ca imi pare rau ca nu am reusit, din nou, sa ne bem cafeau impreuna....dar motivul a fost unul obiectiv, asa ca sper ca sunt iertata pentru aceasta lipsa. Voiam sa iti mai spun ca gandul meu a fost in fiecare secunda la tine, asa cum este din prima clipa cand ne-am intalnit, te-am certat, m-am certat pe mine, te chemam si te asteptam. Deci mesajul scrisorii de azi care ar fi, o sa ma intrebi. E simplu... pitica te iubeste mult, mult, mult. Asta e tot. Restul iti spun personal.

A ta vesnica nebunica....pitica

Scrisoare din nou

Dragul meu fluturas,

Azi iti scriu din nou pe seara. Ai facut ce ai facut si m-ai pacalit din nou, zambindu-mi strengareste ce-i drept... dar tot pacaleala ramane. Te-ai ascuns din nou si m-ai lasat sa ma ratacesc in cautarea verdelui ce imi umple sufletul de bucurie. Stii ca imi place sa imi oglindesc chipul in privirea ta. Parca ma vad mai bine, parca sunt mai atenta la fiecare trasatura a mea. Mmmm... ai uitat sa imi spui ce sa fac in seara asta? Nu e nici o problema, dragutule. Am adunat ultimii trandafiri din gradina si i-am imprastiat prin toata casa. Oare am gresit? Asta trebuie sa imi spui tu. Ce? Nu, iubirea mea, nu ii strivesc, stai linistit. Sunt proaspeti si te asteapta doar pe tine. Vezi sa nu uiti sa ii privesti atent. Te asteapta o surpriza. Nu pot sa iti spun, fireste. Cum de ce?! Pentru ca este o surpriza. Eeee, cum sa uit ca tie nu iti plac surprizele, dar este una frumoasa. De ce ti-am scris atat de tarziu, iar? Pentru ca voiam sa iti spun ca pitica te asteapta din nou, iar daca adoarme pana sosesti, sigur te va intalni in visele ei. Stii ca esti mereu acolo, gata sa ii vorbesti, gata sa o atingi, gata sa ii mangai sufletul. Cum fac de te visez in fiecare noapte? Nu stiu, pitic scump. Poate pentru ca esti mereu cu mine in ganduri si simtiri, poate pentru ca imi simt inima batand numai pentru a ta, poate pentru ca esti visul din care nu imi doresc sa ma trezesc niciodata. Sa nu mai spun nimanui? De ce? Este secretul nostru? Cum poate fi secret iubirea, dragutule... Bine, bine, stiu ca esti mai timid. Gata, nu mai vorbim in vazul tuturor despre noi. Deci mai intarzii mult? Alooo....alooo.... iar nu mai ai semnal la telefon. Ce sa iti scriu in incheiere. Te sarut si te iubesc.

A ta vesnica pitica

Te-am gasit

Ma simti...iti ating mainile
Iti mangai tamplele...
Te desenez din mii de umbre
Te intregesc din vise scumpe.
Te-am cautat prin foc si ape
Stiam si te simteam aproape.
Te-am adunat din mii de stele
Cand rataceam, pribeaga, printre ele.

Scrisoare de azi

Dragul meu,

Am hotarat ca de azi sa iti scriu cate o scrisoare in fiecare zi. Nu stiu daca e bine sau daca e rau, dar macar vom incerca sa avem albumul nostru cu scrisori. Nu, nu te speria, nu astept raspuns la toate. Poate doar la unele sau poate la nici una. Depinde doar de tine. Stiu ca le vei citi pe toate caci iti sunt adresate. Cum? Sa nu uit sa pun timbru.... nu, nu voi uita iubirea mea, desi mi-ar fi placut sa nu le trimit cu posta rapida ci cu un porumbel. Apropo, i-ai inchis la locul lor? Am si uitat sa te intreb. Da, stiu ca sunt o nazdravana....uit mereu de lucrurile importante si ma adancesc in zapaceli de moment. Stiu... stiu ca fac greseli cam des in ultima perioada si mai stiu ca ai multa rabdare cu mine. Dar pastreaza-ma ca pe cea mai nazdravana pitica si nu ma indeparta de tine. Cum? De ce le repet mereu pe aceleasi? Pfff... e simplu si totusi atat de complicat sa iti raspund la asta. Pentru ca asa sunt piticele, blegute si grabite, trag concluzii fara sa se gandeasca si uita mai mereu ca de fapt alta este realitatea. Unde? Pai asta te intreb si eu....unde intarzii atat. Am pregatit cina si stau si te astept. Da, dragutule, am pus si vinul la rece dar eu nu voi mai bea in seara asta. Ai vazut cata bataie de cap ai avut cu mine aseara. De ce? Cum de ce iti scriu? Pentru ca asa mi-a venit....vreau sa iti scriu pana ajungi la mine. Nu, nu iti face griji, porumbelul te va intalni pe drum si iti va da ravasul meu. Bine, bine nu ii mai spun asa. Vrei sa fie postasul? Dar parca suna mai putin frumos si nici nu mai e romantic sa vina postasul. De unde? Pai cum de unde am adresa? Hai ca ma faci sa rad. Da....tu esti piticul meu glumet. Iar ai reusit sa ma pacalesti. Nu, nu ma suparasem dar eram cat pe ce sa trag din nou una din concluziile mele rapide. Sa nu o mai fac? Bine, nu mai trag nici o concluzie... promit sa nu mai fac nici macar aluzie. De fapt iti scrisesem doar sa iti spun ca te astept si te iubesc. Cum? Nu ma mai auzi? Deja e atata zgomot in jurul tau si nu ma mai auzi? Ha, ha, ha....nu ma mai pacalesti. Nu te cred. Oricum nu trebuie sa ma auzi ci doar sa te opresti o secunda sa imi citesti scrisoarea.

Cu dragoste infinita,
Pitica

Hei....ma auziti?

Sufletul meu striga "te iubesc!". Da, ati auzit bine ...te iubesc. Priviti-mi trupul. Si el striga acelasi lucru, in fiecare moment, din zori de zi si pana tarziu in noapte. Nu ma intrebati daca imi mai pasa de trecut. Imi pasa, este al meu, il pastrez in colturi ascunse ale sufletului meu si atat... Amintirile? Le pastrez in mine si le duc dupa mine asa cum am facut mereu, dar nu le mai apartin intru totul asa cum era odata. De ce? Simplu... pentru ca inima mea bate din nou, dar nu pentru o amintire ci pentru un nou vis, pentru o noua speranta....Si da, mi-am facut atat de lucru incapatanandu-ma sa nu ma rup dar ce folos? Nimic nu mai e la fel, totul e diferit, totul e altceva.... eu sunt alta, sentimentele mele sunt altele, mintea mea gandeste altfel si la altceva, la altcineva. As vrea sa ma auda strigand "te iubesc".... Cine? Ei, cei care ma intorc mereu in trecut si care ma judeca in functie de trecut, cei care nu ma vad pe mine cea noua, asa cum sunt, cu zambetul pe buze la fiecare nou rasarit, cu inima in palme in fata noului... As vrea sa le strig si sa ii fac sa inteleaga. Da, gandul meu il cheama pe El....nu stiti cine e El? E visul meu, minunea mea, miracolul meu... El, cel care m-a privit luptandu-ma, cu dintii tinand de trecut, el cel care mi-a mangaiat ochii in lacrimi fierbinti, el cel care mi-a redat speranta, el cel care m-a rupt de trecut.

Vreau sa imi reintregesc sufletul

Iar o zi in care imi simt sufletul risipit in mii de bucatele mici. Ca la loto, aleg jeton dupa jeton si incerc sa stabilesc o ordine si totusi nimic nu e in ordine, mereu va exista o noua si o noua combinatie. Ca la un puzzle imens la care te chinui sa aranjezi piesele si totusi nu reusesti sa le combini pe toate asa cum trebuie. Vreau sa ma ia de mana din nou, sa ma invete, sa imi arate cum pot lua fiecare piesa si unde sa o pun. Vreau sa ii simt din nou privirea atintita asupra mea, usor incruntata atunci cand il suparam sau zambitoare atunci cand ma revedea dupa mult timp. Vreau sa ii aud glasul spunandu-mi "fetita mea". Il vreau din nou aici pentru ca sufletul meu sa nu se mai simta atat de gol. Vreau sa ne intoarcem amandoi in timp si sa ramanem impreuna. Vreau sa imi apara macar in vis si sa imi spuna ca m-a iertat pentru toate greselile copilariei si pentru toate momentele in care nu am fost impreuna. Vreau sa il mai simt noaptea strecurandu-se usor pe usa doar pentru a ma inveli. Vreau sa il simt din nou sarutandu-ma pe frunte. Vreau din nou plimbarile noastre lungi prin parc. Vreau sa se intample o minune si sa il vad intrand pe usa intr-o zi cu soare. Vreau sa umplu golul pe care l-a lasat in sufletul meu desi niciodata nu a plecat de acolo. Vreau un nou dans impreuna, el matur si eu copil. Vreau sa ii simt bratele cuprinzandu-ma protectoare. Vreau sa il am din nou aici, cu mine. Vreau sa ma auda atunci cand ii spun in fiecare dimineata cat de mult imi lipseste si cat de mult il iubesc. Vreau sa nu mai vorbesc cu o piatra rece si impersonala, vreau sa ma asculte si sa imi raspunda. Zadarnic....stiu. Nimic nu va mai fi, niciodata, la fel. Va exista mereu piesa lipsa din puzzle-ul sufletului meu.