POVIA - E COSI' SEI NELL'ARIA (VIDEO UFFICIALE)

Fraierica

Hmmm... ma simt intrigata, melancolica si poate usor enervata. Bine ca nu sunt suparata, zic eu. Asta ar fi singurul lucru care m-ar deranja in momentul asta. In rest... sunt obisnuita. Fiecare arsura se vindeca in timp. Mai tamponezi cu ceai, pui alifie, ustura si apoi trece. Uneori dureaza mult dar ce conteaza este ca trece si nu e musai sa faci transplant de piele. Si nici nu o sa ma mai chinui cu intrebari de genul "De ce?", "Cum s-a putut intamplat sa...?". Le las in urma, nu vreau sa le rostesc, nu vreau sa le aud. Si nici nu ma voi mai gandi la cum ar fi fost daca... pentru ca este chinuitor acest daca.
Si am sa iau partea buna de data asta... naivitatea ma ajuta sa vad partea frumoasa a oamenilor, a lucrurilor care mi se intampla, chiar daca adeseori ma ard. Arsurile se vindeca... in timp, dar se vindeca. Si cu siguranta va veni o vreme cand voi zambi citind postul asta si probabil o voi face cand ma voi fi ars din nou si o noua cicatrice imi va impodobi sufletul.

Conversatie

"Hey, you! Ce faci?"
"Stau."
"Ai treaba?"
"Ce treaba?"
"Nu stiu. Te intrebam daca ai vreuna."
"Nu am nici o treaba."
"Dar ce faci?"
"Treaba."
"Pai spuneai ca nu ai treaba ?!"
"Am spus? Ce am spus? Cand am spus?"
"Adineauri ai spus ca nu ai treaba!"
"Pai m-ai intrebat ce fac, nu?"
"Si ai spus ca faci treaba dupa ce ai zis ca nu ai nici o treaba."
"Pana la urma ce vrei sa stii, ca nu inteleg?"
"Daca ai treaba."
"Nu am nici o treaba."
"Esti nervoasa, vad. Vorbesti in dodii."
"Iar tu te crezi la interogatoriu. "
"Eu doar voiam sa vorbim."
"Si cine te opreste?"
"Tu. Hai ca plec ca esti uracioasa azi."
"Stai tu ca nu sunt uracioasa. Oricum ma plictisesc cumplit pana vine."
"Cine sa vina? Deci ai treaba pana la urma. Hai ca te las ca am si eu o treaba."
"Nu am dom'le nici o treaba, nu auzi?! Si tu ce treaba ai?"
"Am chef sa vorbesc cu cineva calm care sa ma binedispuna."
"Si adica eu te enervez?"
"Cand esti asa tafnoasa, da... ma enervezi."
"Bine. Atunci pleaca ca si eu am treaba."
"Ce treaba ai?"
"O treaba."
"Obraznica?"
"De-a dreptul... murdara."
"Atunci raman."
"De ce ramai?"
"Sa iti tin de urat."
"Parca aveai treaba."
"Eu? Ce treaba?"
"Nu stiu. Ai zis ca ai o treaba."
"Aiurezi. Nu am nici o treaba."
"Hai ca plec ca m-ai enervat."
"Eu raman ca m-ai binedispus."

Si a venit si toamna

Trebuia sa se intample odata si odata numai ca mi-as fi dorit ca odata asta sa fi fost mai tarziu dar a venit prea devreme si mi se pare ca vara care a trecut nu am trait-o din plin si as vrea sa mai fi stat si eu sa ma fi bucurat de ea dar nu plang dupa caldurile sufocante ci dupa ea, vara ... nu ma bagati in seama, sunt suparata pe doamna toamna pentru ca a venit si m-a rasvasit de parca nu eram eu de ajuns de ravasita si mi-a mai facut si un cadou de bun venit si nu imi place deloc starea de smarcaiala si nici pachetele de batiste care se termina parca prea repede si nu are cine sa se duca sa imi mai ia si urasc aspirina si ceaiul de tei dar ma indulcesc cu gandul la miere si parca revin la sentimente mai bune si da... iubesc toamna. Dar o iubesc pentru culorile ei si pentru aroma care ma imbie la fiecare colt de strada si nu imi plac ploile ei pentru ca sunt mai reci si mai repezi dar imi place mereu sa calc numai prin baltoace si sa ma cert cu apa de ploaie si as mai face o cerere sa nu se termine niciodata toamna pentru ca imi e teama de iarna ce va veni si refuz sa ma dau cu sania la fel cum refuz sa mai ninga... vreau toamna asta sa dureze cat jumatate de an si apoi sa ma trezesc in plina vara si sa o iau de la capat, sa ma sufoc si sa plang dupa toamna si in toamna sa plang dupa vara si ... nu stiu de ce imi doresc atat de mult sa plang?!
De fapt de ce ma plang? A venit toamna, eu sunt fericita si smarcaita dar fericita si cred ca pana la urma o sa plang de bucurie.

Farsa Capra cu Colici

Farsa Capra cu Colici

Chestie de moment

Azi sunt intr-o stare mai ... filozofica. Nu ca nu as fi mai mereu, pentru ca am marele defect de a desface orice fir in patru, dar azi mai mult ca oricand am stat si am ascultat pe toata lumea care s-a foit in preajma mea, am incercat sa ii inteleg pe majoritatea si am ajuns la concluzia ca unii oameni nu se opresc din caderea lor libera pentru ca pur si simplu nu realizeaza ce li se intampla.
Discutii banale... unii oameni gatesc, altii uda gradina, altii se plimba prin parc cand ploua, unii fac jogging in fiecare dimineata iar eu... eu imi traiesc visul. Altii nu au vise, unii le au dar nu le urmeaza. Eu nu stiu daca e chiar un vis dar este cu siguranta un drum pe care l-am ales si pe care sunt hotarata sa il parcurg pana la final. Unii oameni nu au visat niciodata, altii sunt prea lasi ca sa isi dea voie sa viseze, unii merg contra curentului mereu, eu ... eu mereu am ales imposibilul pentru ca nu obosesc niciodata sa alerg inspre implinirea lui.
Habar nu am daca intelege cineva ceva din ceea ce am scris, am senzatia ca nici eu nu inteleg dar, spre deosebire de altii, eu stiu ce vreau.
Unii oameni nu stiu ce vor, altii stiu ce vor dar nu fac nimic in sensul asta, unii aleg sa nu mai vrea nimic iar altii isi doresc totul si obtin nimic, dar eu... eu nu ma sperii daca nu obtin nimic pentru ca ceea ce imi doresc este sa ofer neconditionat.
Oamenii sunt asemeni vremii... acum e soare, in secunda urmatoare iese soarele, apoi caldura devine insuportabila iar pe seara se raceste brusc si la meteo se anunta noi inundatii. Asa si eu... acum plang, imediat incep sa rad, apoi ma cuprinde melancolia iar spre seara ... visez sau aberez.

De sambata seara

Recunosc ca am devenit mai mult decat geloasa si nici macar nu imi place dar nu ma pot controla. Daca vreau sa o fac intervine brusc orgoliul desi nici nu se poate pune problema ca ar avea loc orgoliile intre noi dar ... nu stiu ce m-a apucat de am lasat sa se dezvolte aceasta latura a mea care, apropo, nici macar nu imi place sa o stiu activa. Dar nu despre asta imi doream sa scriu ci despre cu totul altceva.
De exemplu... de maine nu va mai fi atat de cald. Crede-ma, au anuntat astia cu surle si trambite la tv. Dar cine sa-i mai creada ca eu nu mai am nici o pornire in sensul asta.
Si totusi... de ce naiba las sa ma influenteze orice nebuna aparuta din senin dornica sa te ameteasca? Habar nu am dar stiu ca ma enerveaza mai mult decat mult ca nu le pot raspunde hlizindu-ma la fiecare incercare a lor de a se dovedi cu mult mai bune decat sunt.
Ma simt murdara desi nu am gresit cu nimic dar te rog sa apari si sa ma bagi cu capul la fund in cada adanca si freaca-ma cu peria de sarma in crestetul capului sa dispara orice urma de nebunie gelozita care imi pateaza parul si uita sa ma clatesti cu balsam ca oricum e in zadar... la prima venita voi avea aceleasi reactii. Ar fi culmea sa apari mai ales ca nu sunt murdara dar mi-e al naibii de somn desi am dormit toata ziua dar nu imi e de ajuns ca iar am facut noapte alba si vreau numai sa vii, sa ma lasi sa ma cuibaresc in tine, la locul meu, si sa dorm.  

Intrebari

Hey, you! Ti-ai uitat sarutul pe perna mea. Si acum eu ce fac cu el? Crede-ma ca nu vreau sa il risipesc caci nu esti prea darnic cu saruturile in perioada asta si mi-e teama ca daca intorc perna invers la noapte o sa iti strecori mana sub ea, nu ca ar fi prima oara cand o faci, si o sa-l subtilizezi usor. So... ce sa fac cu el? L-as pune in loc de zahar dimineata la cafea sau poate l-as ascunde langa colectia de ascutitori dar sunt convinsa ca iti vei gasi de treaba pe langa ele si il vei gasi. Pfff... deci ce sa fac cu el? Mi l-as pune pe buze dar imi e frica ca il va sterge gandul la buzele tale apasate pe ale mele.
Ma gandesc eu ce sa fac cu el. Mai am timp pana ajungi acasa.
Intre timp m-am hotarat sa intru pe net. Dupa ce ca eram doar trei available mie mi se pare ca eram cea mai invisible so... ma duc in pat.
Si iar gasesc sarutul tau pe perna mea. Si iar ma intreb ce sa fac cu el si tot nu gasesc o ascunzatoare buna. Mai bine citesc putin.... pacat ca nu mai e nici o carte disponibila in casa asta, ai avut tu grija sa le citesc pe toate. Pai bine, mai draga, e frumos ce faci tu cu mine? Ma stresezi cu intrebari legate de saruturi pe care le lasi pe perna mea, nu imi cumperi carti si apoi vrei sa te astept cuminte. Si eu acum ce fac?
Aaaa... cred ca imi fac cont pe facebook. Curiozitatea ma omoara. Ce se intampla acolo? Mai bine nu. Nu cred ca o sa am timp.
Pfff... ce plictiseala! Vezi? Daca nu esti sa ma impingi sa fac ceva ma plictisesc. So... vino si tu mai devreme in seara asta ca mi-a venit asa o mica idee si am chef de actiune.
Apropo... schimb fata de perna si o ascund in sertarul meu secret. Acolo sigur nu il gasesti.
Pana vii ma duc sa dorm. Afara e cald. Mai vii odata?

Bilant la jumatate de drum...

Avand in vedere si luand in consideratiune ca... anul asta implinesc 40. Am momente cand ma cuprinde tristetea dar imi revin repede. Mereu am fost o tipa care nu prea si-a facut probleme majore din cauze de schimbare de prefix sau mai stiu eu ce nebunii cum ar fi ridurile care au inceput sa se vada si "vai, fata ...sunt distrusa!" Nu... eu sunt chiar incantata de varsta mea si asta pentru ca ultimii treisprezece ani din viata mea au fost plini si nu prea am avut timp sa imi studiez ridurile ci doar sa imi acopar in viteza firele de par alb, care ce e drept e drept... sunt cam multicele. Ferice de mine ca le acopar, ferice de ochii privitorilor ca nu le observa.
Cum spuneam... drama la maxim, reflectoare, scene aprinse, lumina pe mine si multa activitate... pardon, iubire am vrut sa spun. Deci o viata plina, traita la maxim, cu o mica pauza de un an si jumatate, in care am stat si mi-am plans de mila si m-am invinuit din zeci de motive numai de mine stiute si inventate fara pic de discernamant, dar asta este... nimeni nu e perfect, cu atat mai putin eu care sunt o nebuna. O nebuna obosita si cateodata si obositoare. Bine ca nebunia mea se complace perfect in jocul la scena deschisa al oboselii ... tot a mea si ea, saraca oboseala caci cateodata am senzatia ca parca ma impinge cineva de la spate sa fiu obosita (chiar si cand stau, eu obosesc). Sau poate m-am nascut prea activa avand in vedere ca am chinuit-o pe mama undeva la sapte dimineata in loc sa o las sa se odihneasca linistita.
Dar nu inteleg ce m-a apucat sa vorbesc despre oboseala mea cand de fapt altul era scopul postului meu. Dar ca sa concluzionez... fara oboseala asta care ma caracterizeaza nu as fi reusit sa ma odihnesc in toti anii astia la fel cum fara nebunia care ma caracterizeaza nu as fi reusit sa dau inainte si sa am o viata plina.
Si pentru ca ma apropii de serbarea celor 40 recunosc cinstit ca eu am trait intens si oricat de trista am fost, vreodata, in clipa urmatoare sufletul mi-a fost binecuvantat cu multa fericire caci viata mea, cu bune si mai putin bune, este o viata dupa care altii tanjesc. In schimb nu ma consider responsabila de toate actiunile mele pentru ca toate se datoreaza impulsului de moment. Dar, probabil, sunt nascuta sub o stea norocoasa daca ma pot ridica dupa fiecare cadere si imi gasesc forte sa merg inainte. In schimb ma fac responsabila de faptul ca oricate as avea de facut, munca casa, copil si iubit, intotdeauna imi gasesc doua secunde sa ma uit in oglinda si sa imi soptesc "Curaj!"
Cateodata imi spun ca sunt nebuna de-a binelea. De fapt eu chiar cred asta despre mine pentru ca ma distrez copios cu glumele care imi hoinaresc mereu prin cap si ma intristez brusc dupa fiecare deceptie pe care o transform iute intr-o adevarata telenovela fara happy end (ceea ce numai la mine este posibil, desigur). Dar una peste alta... mereu am tins spre perfectiune, noroc ca ma pazeste ratiunea si imi explica ca e un lucru imposibil. Dar pana la urma cine nu ar vrea sa fie perfect? Numai ca, ma intreb eu asa cu mintea asta a mea, cum ar fi sa ai o viata perfecta, sa fii o fiinta perfecta, sa nu mai ai pentru ce sa lupti si sa nu mai ai nimic de schimbat la tine? Cred ca m-as plictisi ingrozitor. Mie imi trebuie actiune... nesomn, ganduri, luna plina, soare dimineata la 4 si marea langa geam. Asta numesc eu existenta perfecta. Concluzionand... cred ca sunt un om normal cu o viata putin anormala datorata gandurilor mele anormale.
Poate m-am tacanit (vorba mamei) dar prefer sa fiu o persoana tacanita decat una plictisita. Prefer sa traiesc intens, sa ma trezesc la sase in fiecare dimineata si sa ma culc undeva pe la ora doua in fiecare noapte, sa simt muzica, sa imi clatesc ochii cu o pictura frumoasa si sa traiesc fiecare vers pe care il citesc, sa ma cert cu fiecare muncitor care face ce vrea in loc sa faca ce vreau, sa zambesc complice piticiului, chiar si cand nu ma vede, sa tip la copil cand vine cu doua minute intarziere sau sa ii ascult cum rad de nebuniile pe care mintea mea le inventeaza. Nu am pretentii de la nimeni, nu am asteptat niciodata sa primesc nimic in schimbul a ceea ce am oferit, am pretentii doar la mine si oricat de tacanita as fi stiu ca ma bazez mereu doar pe mine. Iar asta e un lucru bun, cred eu. Si mai stiu ca gresesc de multe ori, ca ma comport ciudat si poate ii ranesc pe cei care ma iubesc si ii plictisesc dar sunt actiunile mele si mi le asum si nu le-am pus niciodata pe seama tacanelii mele ceea ce denota ca desi am ajuns la 40, deci am imbatranit, am ramas destul de realista.
Ca sa inchei... dragi oameni plictisiti dar perfecti, as minti sa spun ca mi-as dori sa traiesc asemeni voua, sa ma trezesc plictisita si sa ma duc la un job plictisitor, sa ma intorc acasa mai plictisita, din cauza unei munci plictisitoare, si sa traiesc intr-o casa in care plictiseala pluteste in aer. Prefer sa fiu eu... tacanita cu o viata innebunitoare.

Andra - Da-mi o clipa

Duminica

6.30... alarma de la ceas suna destul de tare. Ridic capul de pe perna, speriata, dar nu ma misc. O las sa sune de nebuna. E totusi duminica, ce mama ei de treaba?! Prea dimineata pentru mine si azi am chef sa dorm asa ca pun inapoi capul pe perna si ma cufund iar in lumea calda, primitoare, desi uneori tare rece, a viselor.
9.25... suna telefonul si iar ridic capul incet... e sora'mea.
"Ce faci?"
"Dorm!"
"Te-am trezit?"
"Exact!"
"Te sun mai tarziu?"
"Ar fi cazul"
10.43... ma trezesc brusc de parca as auzi iar vreo alarma sau vreun zgomot. Ma dau jos din pat si bajbai pana la baie. Dus... apa calduta... aroma de nuci verzi. Ies fresh din baie si cu chef de viata. Cafeaua rece, mai pun gheata, ma cocot in pat si iau cartea de pe noptiera. Azi o sa stau in pat si o sa citesc si apoi o sa ies la plimbare, poate o sa fac si o baie in Dunare. Deocamdata imi e cald si lene. Nu am rabdare sa inteleg nici cele doua randuri pe care abia le-am citit. E plictiseala mare, frate! Dar e duminica. E liber. Ce se intampla cu capul meu? Iar il chinuie o durere. Algocalmin si iar cafea rece si gheata s-a topit toata si lenea e prea mare ca sa ma mai duc la bucatarie. E duminica si e liber... m-as culca la loc.
11.44... piticiul a fost harnic azi, habar nu am de la cat e treaz dar cert e ca se cearta cu Robin Hood dar nu e cel pe care ar vrea sa il vada si nici macar un nume cunoscut pe generic. Si stau. E duminica, e liber si eu stau si ... nimic. Stau. Si de cand scriu eu la ora asta pe blog? De azi, fireste.
12.28... discutiile cu piticiul sunt very interesante ...el cu Robin Hood, eu cu mama. Cine sa ne inteleaga?

DUEÑA DE TU AMOR.WMV

Ea catre eu sau invers

Draga tu,

Pe unde ratacesti de nu te mai gasesc in mine? M-ai uitat pe peron, in gara asta parasita, ti-ai luat chitara si ai plecat numai tu stii unde. Nu e prea interesant, ca sa nu spun ca nu-i elegant deloc, felul in care ai ales sa joci. Si sa nu imi spui ca ai ales postura de greiere in defavoarea celei de calator in propriul tren. Am dezbatut, noi doua, de multe ori istoria asta a calatoriilor impreuna si nu stiu de ce ai ales din nou sa dispari. Daca doar dispareai si apareai intr-o clipita, cat sa te duci si sa te racoresti cu apa rece de la cismeaua ce inca exista in gara asta, lucru care denota ca e una destul de veche, nu era nici o problema dar cand ai reusit sa iei chitara de langa bagaje ca eu habar nu am ce a fost in mintea mea de m-am lasat doborata de oboseala? Si cum spuneam... de ce m-ai lasat iar singura? Stii doar ca atunci cand nu suntem impreuna incep sa aberez, sa aiurez si nu imi revin nici dupa trei cantece vesele ale tale. Si ma rog frumos unde ai ales dumneata sa canti la ora asta tarzie? Si de ce tii soarele agatat dupa norul asta cenusiu? Si de ce o faci cand stii ca noaptea nu imi place si luna imi provoaca insomnii?
Deci aiurez si e numai vina ta. De fapt trebuie sa avem din nou discutia despre noi, care nu putem sa fim despartite pentru ca ne-a fost sortit sa ne fim alaturi tot drumul... si ti-am explicat destul de clar ca destinul nostru este definit de a fi si de a avea dar nicidecum de a fi pribege si nicidecum de a avea nimic. Si stiu ca esti suparata ca nu avem totul dar multumeste cui trebuie ca avem atat cat avem si putem fi totul chiar daca nu avem totul.
Prin urmare iti sugerez sa apari in urmatoarele zece secunde ca sa nu aberez mai rau si vezi ca imi e somn si daca adorm nu ma trezi dar grabeste-te ca o sa plece trenul si il pierzi.

Si e 2.26...zic

Si nu stiu ce explicatie o sa-ti dau ca la ora asta eu am scapat de gadilatul la talpa si am iesit in balcon si am strigat cum imi propusesem sa strig de multa vreme si nici macar nu imi pasa ca s-au aprins vreo 15 lumini instantaneu in cartier si cu atat mai putin imi pasa ca m-am furisat imediat in casa, exact ca atunci cand eram copil... important e ca nu te-am trezit si nu ti-am deranjat visul. Dar am uitat sa iti spun de ce explozia asta de isterie la ora asta... sunt fericita si printre altele, daca te-ai trezi mi-ai vedea zambetul tamp pe care nu pot sa mi-l sterg de pe fata. Dar cum spuneam... sunt fericita azi si azi e vineri si e weekend si... te iubesc!

Neylini - Ame (Official New Single 2010)

Just ...me

Hey, you... voiam sa iti spun noapte buna!
Prinde-mi zambetul si pune-l langa tine pe perna, imbratiseaza-l cu drag si ascunde-l de toti si toate si lasa-l privit doar de ochii frumosi ai amintirilor ce ne leaga. Cu el alaturi visele iti vor fi mai frumoase. Si nu uita, dimineata cand vei pleca la job ascunde-l in buzunarul de la piept si nu il dezlipi de langa inima ta. Asa... ziua ta va incepe mai bine, drumul spre munca va fi mai scurt, orele pana la reintalnirea noastra vor trece mai usor si nu imi vei simti lipsa prea tare. Si nu uita... pitica te iubeste, oriunde ai fi.

Scrisoare catre ...EA

Draga mea,

Tocmai am intrat aseara in mica ta lume si am observat ca erai putin trista si strangeai grabita in bagaje toate amintirile cu ele. Te felicit!!! In final ai reusit sa intelegi ca nimeni nu e vesnic asa cum iti doresti tu. Si, uite, ca sa nu spui ca sunt fata rea, iti mai dau un sfat, desi nu stiu cat ma vei asculta: strange tot, zambete false, amagiri, minciuni si adevaruri ciuntite, impresii spuse cu toata gura sau numai cu jumatate din ea, cuvinte de lauda sau injurii si mergi de le arunca lor in fata. Ai curajul si arunca-ti masca, pe care tot de frica lor ai ales sa o porti, si striga-le in fata adevarul tau, tipa tare ca sa fii sigura ca le vei reduce la tacere si nu te opri pana nu le vei fi spus tot ce ai sa le spui. Apoi intoarce-te la ale tale si fii mereu tu caci niciodata nu vei reusi sa fii o alta, pentru ca nu stii sa minti, nu stii sa joci la dublu si nu stii sa porti sentimente necurate nimanui. Apoi, daca mai ai putere, ia-ti o vacanta prelungita si incearca sa uiti caci de iertat ai iertat de mult. In lumea ta mica exista destule persoane care sa iti umple sufletul de ceea ce ai nevoie cel mai mult si multumeste-te cu atat caci nu ai fost creata sa primesti mai mult.

Cu drag,
Eu

Azi...

Azi e azi si e un nou inceput. Mereu azi ar trebui sa fie asa numai ca uneori, dimineata cand ma trezesc, uit asta. Si cum spuneam … de azi am inceput sa cred in acel « azi ». Mi-am dorit sa fie unul fara cuvinte prea multe si nu am prea reusit asta dar ma intorc si imi spun ca o sa iau totul pas cu pas pana voi ajunge la necuvintele care sa te ajute sa simti nu sa citesti, nu sa vezi. Si uite azi am inceput sa visez. Visez ? Da, visez ! Si e interesant, parol ! Si tot azi recunosc ca am inceput sa aberez. Aberez ? Cred ca da dar nu e nimic nou caci nu ma iei niciodata in serios. Deci… necuvinte si aberatii. Suporti ? Nu stiu cat vei rezista dar azi e azi si e inceputul. Sa ma trezesc ? Prefer sa mai plutesc. E atat de bine printre norii pe care i-ai pictat pe peretele dinspre est. Pasesc usor, cu gandul, cand pe unul, cand pe altul si nici macar nu urc sau cobor caci nu exista scara dar important e ca plutesc. M-ai vrajit !!! Si plutesc, oarba, printre vise fara inceput si sfarsit si sper sa nu ma trezesc lovita de un maine care nu va fi un nou azi. As simti regret ? Nu cred… nu regret ! Nu regret nimic pentru ca nu stiu sa simt regrete si nici nu m-ai invatat sa simt asa si daca maine, noul azi, va veni … sa nu ma inveti cum ar fi. Bine ca sunt coerenta. Macar stiu ca sunt oarba, visez, plutesc si nu regret si mai cred intr-un « azi ».

Concluzia : « azi » te iubesc, « azi » visez, « azi » aberez, « azi » plutesc si o iau iar de la capat… te iubesc… te visez… levitez… aberez… si te iubesc !

Cu dor,

Eu

mossano-indiana tech official video

Just watch me

Imi spui ca sunt pasiva. De ce nu as fi? Ai vazut ca azi facusem curat in toata casa? Nu... doar ai sesizat ca sunt tacuta. Trebuia sa te pedepsesc si sa nu iti gatesc si atunci probabil ai fi fost mirat daca ti-as fi spus ca a mai ramas o felie din pepenele de ieri. Imi spui ca vrei sa ma cert. Nu mai vreau draga sa iti caut nod in papura cand flirtezi cu vecina cea blonda si in semn de protest sper ca vei observa ca eu sunt satena de azi. Trebuie doar sa fii atent la mine. De azi nu voi mai folosi cuvintele magice ... sper sa functioneze dar in caz ca nu intelegi ... just watch me! Cuvintele si-au pierdut valoarea dar micile gesturi, semnele cu ochiul de exemplu, si marul de pe noptiera sunt de ajuns. Te-ai prins? Daca nu... just watch me! Poate observi si tu ca nu mai ai decat o singura camasa calcata si aia e pe mine. Si nu ma intreba de ce, doar intelege-ma. Acum o sa te ingramadesc in pat desi l-ai facut pe masura ta, sper ca nu te superi si daca o faci nu ai decat sa tipi la mine... oricum te invit la plimbare pe malul marii iar daca ma refuzi ne vedem marti cand sunt hotarata sa iti cumpar o pisica neagra. Dar pana atunci... just watch me!

De azi...

Sambata noapte. Doamna G e singura si priveste stelele. El e cu ea. Dar ce conteaza… doamna G e singura si priveste stele si gandeste. Gandeste la ea si la el. El e cu ea . Dar ce conteaza… e sambata si domna G e singura si se gandeste cat il iubeste. Dar nu conteaza. Doamna G e singura sambata noapte si sufletul i se incalzeste la gandul ca undeva, departe, el e cu ea si se gandeste cum fericirea ei vine din fericirea lui. Si nu conteaza caci dragostea nu e rationala, nu minte si nu poate poate suferi constrangeri si doamna G il iubeste si dragostea nu se scuza, dragostea nu greseste si dragostea nu pacatuieste. Din contra… dragostea innobileaza, ridica si purifica. Si e sambata noaptea si doamna G, singura, priveste stele si il iubeste pe el, care e cu ea, si dragostea ei o face mai buna, chiar daca nu e de ajuns de buna pentru el, o face generoasa, chiar daca el nu ii cere nicicand nimic, dragostea ei e mai presus de lume, mai presus de el, dragostea ei e atoateinduratoare, rabdatoare si perseverenta, caci doamna G va fi mereu aici si il va iubi indeferent unde ar fi el, cu cine ar fi si orice ar face.
Sambata noapte. Doamna G e singura si privind stelele le promite si stie ca il va iubi mereu, indiferent ca el o va iubi sau nu, indiferent ca o va respinge sau nu, indiferent ca se va gandi la ea sau nu … si dragostea ei e puternica si oarba caci el e tot ce conteaza.
Sambata noapte… doamna G, singura din nou, si el undeva, altundeva si nu langa ea si stele stiu ca ea il iubeste, indiferent de el si impotriva lui.

Hello tie oriunde ai fi...

19.45: am intrat in casa acum trei sferturi de ora si mi-as fi dorit sa ma intampini dar se mai iveste o nunta, o inghetata sau un concediu, o carte, o cunostinta sau o suparare fara motiv care sa te impiedice sa o faci. Tinuta casual, blugi si adidasi, un tricou larg si vechi de cativa ani… toate le arunc de pe mine. Cald afara, cald in casa si rece in sufletul meu. Mereu astept weekend-ul poate stam mai mult impreuna dar e din ce in ce mai rar asta. Pfff… am tras draperiile sa nu mai vad lumina. Cand spuneai ca vom vorbi… duminica? Mai e o noapte intre mine si tine si uite am terminat si vinul rosu de la tine. De ras, nu ? S-a intamplat vreodata sa faci implozie de fericire ? Dar de tristete ? Eu fac acum … implozie de sentimente contradictorii amestecate cu lacrimi. Stiu ca nu am voie sa plang dar uite ca iar m-a apucat din senin. Daca ai fi as tipa la tine in loc sa iti spun ca te iubesc dar cred ca ai intelege ce-as vrea sa iti spun de fapt. Imi e dor ? De unde pana unde … nici sa nu te gandesti. Aproape ca nici nu iti simt lipsa. Si … azi am scrijelit ceva in scoarta unui copac. Sa nu incerci sa ghicesti de ce am facut-o si nici sa nu ma intrebi ce anume am scris acolo caci asta e primul meu secret. Am uitat sa iti spun de dimineata ca m-am hotarat azi noapte sa tin ascunse anumite lucruri. Pai daca e egalitate in drepturi sa fie, nu doar amagiri. O sa schimb asternuturile azi … parca sunt prea mototolite. Pe unde mi-ai umblat azi noapte de nu te-am gasit langa mine ? Stiu ca mai am de asteptat raspunsul dar pana plec la dus o sa iti tot pun intrebari. Sunt ciudata.
Te rog sa trecem peste. Putem ?

"Si te iubesc cu mila si cu groaza
Tot ce-i al tau mi se cuvine mie..."

Minciuna

Minciuna cea mai mare e cea care nu se spune. E ceea ce tii inauntrul tau si, poate niciodata, nu ai curajul sa recunosti. E sa crezi intr-o forta superioara tie care iti poate modifica destinul si cu care nu poti lupta.
Minciuna cea mai mare e sa te privesti in oglinda dimineata si sa nu fii multumit de ceea ce vezi dar sa lasi lucrurile sa continue asa. E ceea ce iti spui in fiecare seara inainte de culcare acceptand ca lucrurile sunt asa cum ar trebui sa fie desi esti convins ca nu e deloc asa.
Minciuna cea mai mare este sa iti accepti slabiciunea si sa crezi ca nimic nou nu te poate ajuta, sa traiesti din amintiri si sa aduci trecutul in prezent nelasand loc viitorului.
Minciuna cea mai mare este sa fii tu si sa nu ai curajul sa vorbesti sau sa fii tu si sa vorbesti fara sa iti accepti consecintele.
Minciuna cea mai mare este sa ramai in tacere si sa pastrezi tacerea.

Mi-am dorit... sa retin... locuri si momente cu noi. Dar nu au existat decat momente ale noastre care s-au pierdut intre un trecut incert si un viitor incert.
As fi vrut sa stiu... ca mi-am pus amprenta pe o parte a sufletului tau dar m-am trezit intr-o dimineata ca nu mai stiu unde sa te gasesc si sarutul din vis parea atat de trist si am realizat ca nu ai cum sa intelegi cand iti spun ca te iubesc.
Mi-am dorit... sa te gandesti la mine, cand tineai ochii intredeschisi in fiecare dimineata, usor, printre gene... sa imi absorbi imaginea si sa o contopesti cu aerul pe care il inspirai si sa ma lasi sa-ti fiu respiratia calda... dar am realizat ca fericirea mea e doar un zambet amar schitat de buze strivite de lacrimi si am incetat sa imi mai doresc.
Ce mai am ... doar iluzia ca am vrut sa fiu mai buna doar ca nu am realizat niciodata ca nu pot fi mai mult decat sunt.