Azi sunt intr-o stare mai ... filozofica. Nu ca nu as fi mai mereu, pentru ca am marele defect de a desface orice fir in patru, dar azi mai mult ca oricand am stat si am ascultat pe toata lumea care s-a foit in preajma mea, am incercat sa ii inteleg pe majoritatea si am ajuns la concluzia ca unii oameni nu se opresc din caderea lor libera pentru ca pur si simplu nu realizeaza ce li se intampla.
Discutii banale... unii oameni gatesc, altii uda gradina, altii se plimba prin parc cand ploua, unii fac jogging in fiecare dimineata iar eu... eu imi traiesc visul. Altii nu au vise, unii le au dar nu le urmeaza. Eu nu stiu daca e chiar un vis dar este cu siguranta un drum pe care l-am ales si pe care sunt hotarata sa il parcurg pana la final. Unii oameni nu au visat niciodata, altii sunt prea lasi ca sa isi dea voie sa viseze, unii merg contra curentului mereu, eu ... eu mereu am ales imposibilul pentru ca nu obosesc niciodata sa alerg inspre implinirea lui.
Habar nu am daca intelege cineva ceva din ceea ce am scris, am senzatia ca nici eu nu inteleg dar, spre deosebire de altii, eu stiu ce vreau.
Unii oameni nu stiu ce vor, altii stiu ce vor dar nu fac nimic in sensul asta, unii aleg sa nu mai vrea nimic iar altii isi doresc totul si obtin nimic, dar eu... eu nu ma sperii daca nu obtin nimic pentru ca ceea ce imi doresc este sa ofer neconditionat.
Oamenii sunt asemeni vremii... acum e soare, in secunda urmatoare iese soarele, apoi caldura devine insuportabila iar pe seara se raceste brusc si la meteo se anunta noi inundatii. Asa si eu... acum plang, imediat incep sa rad, apoi ma cuprinde melancolia iar spre seara ... visez sau aberez.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu