Mi-am dorit... sa retin... locuri si momente cu noi. Dar nu au existat decat momente ale noastre care s-au pierdut intre un trecut incert si un viitor incert.
As fi vrut sa stiu... ca mi-am pus amprenta pe o parte a sufletului tau dar m-am trezit intr-o dimineata ca nu mai stiu unde sa te gasesc si sarutul din vis parea atat de trist si am realizat ca nu ai cum sa intelegi cand iti spun ca te iubesc.
Mi-am dorit... sa te gandesti la mine, cand tineai ochii intredeschisi in fiecare dimineata, usor, printre gene... sa imi absorbi imaginea si sa o contopesti cu aerul pe care il inspirai si sa ma lasi sa-ti fiu respiratia calda... dar am realizat ca fericirea mea e doar un zambet amar schitat de buze strivite de lacrimi si am incetat sa imi mai doresc.
Ce mai am ... doar iluzia ca am vrut sa fiu mai buna doar ca nu am realizat niciodata ca nu pot fi mai mult decat sunt.