Azi e azi si e un nou inceput. Mereu azi ar trebui sa fie asa numai ca uneori, dimineata cand ma trezesc, uit asta. Si cum spuneam … de azi am inceput sa cred in acel « azi ». Mi-am dorit sa fie unul fara cuvinte prea multe si nu am prea reusit asta dar ma intorc si imi spun ca o sa iau totul pas cu pas pana voi ajunge la necuvintele care sa te ajute sa simti nu sa citesti, nu sa vezi. Si uite azi am inceput sa visez. Visez ? Da, visez ! Si e interesant, parol ! Si tot azi recunosc ca am inceput sa aberez. Aberez ? Cred ca da dar nu e nimic nou caci nu ma iei niciodata in serios. Deci… necuvinte si aberatii. Suporti ? Nu stiu cat vei rezista dar azi e azi si e inceputul. Sa ma trezesc ? Prefer sa mai plutesc. E atat de bine printre norii pe care i-ai pictat pe peretele dinspre est. Pasesc usor, cu gandul, cand pe unul, cand pe altul si nici macar nu urc sau cobor caci nu exista scara dar important e ca plutesc. M-ai vrajit !!! Si plutesc, oarba, printre vise fara inceput si sfarsit si sper sa nu ma trezesc lovita de un maine care nu va fi un nou azi. As simti regret ? Nu cred… nu regret ! Nu regret nimic pentru ca nu stiu sa simt regrete si nici nu m-ai invatat sa simt asa si daca maine, noul azi, va veni … sa nu ma inveti cum ar fi. Bine ca sunt coerenta. Macar stiu ca sunt oarba, visez, plutesc si nu regret si mai cred intr-un « azi ».
Concluzia : « azi » te iubesc, « azi » visez, « azi » aberez, « azi » plutesc si o iau iar de la capat… te iubesc… te visez… levitez… aberez… si te iubesc !
Cu dor,
Eu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu