Un zgomot ucigator.Deschid ochii si privesc fix tavanul.Astept sa ma trezesc.Inca sunt cu un picior in lumea viselor.Nu stiu daca sa ma cobor din pat sau nu.Nu stiu daca mai sunt inca sau doar au fost…ele, visele.Stiu doar ca am fost in lumea lor.Apar in lumea mea de acum.Secunde ce dor.Si daca le las o acapareaza, o sfasie in bucati, imi transforma realitatea intr-una rupta.Din bucati nu o voi mai putea reface pe a mea ci va lua nastere o alta.Nu indraznesc sa ma ridic dar le vad conturandu-se acolo, sus, pe tavan.Nu cred ca e posibil.Realitatea mea este cea de acum nu cea pe care inconstientul mi-a creat-o acolo, in lumea lor.Nu vreau sa cred intr-o realitate rupta.Incerc sa percep.Sunt eu.Doar eu si visele mele grele ce incearca parca sa ma rupa sip e mine.Incerc sa ma adun, sa imi simt fluxul constiintei, incerc sa ma simt pe mine.Imi fac curaj si merg sa imi iau un pahar cu apa.Lumina lunii patrunde prin perdele si lumineaza faianta si visele se oglindesc acolo.Pana la urma nu sunt urate, ci chiar au fost frumoase.Pana la urma sunt doar vise.Ma intorc in pat.Un zgomot ucigator.Deschid ochii si privesc fix in fata mea.E doar tavanul.In rest, tacere.