Tacere...

Mergi indiferent pe strada, intr-o zi care nu anunta nimic deosebit si privirea iti e furata de cineva.Privirea ta plina de speranta si fara umbra deznadejdii sau stinsa de lacrimi, senina asemeni cerului fara nori.Cum te poti impotrivi daca nu iti mai apartine?Ceva mult mai puternic decat tine, iubirea, cea despre care scriu poetii pe care nu ii intelegi niciodata, acel ceva care, din nou, capata sens in mintea ta, in sufletul tau.Inima ti se deschide si primesti senzatii nebanuite sau netraite pana atunci si incepi, pe nesimtite, sa oferi.Sa te oferi pe tine, bucatica de suflet cu privire si gand, atingere, sarut si lacrima.Si unde ajungi?Ajungi sa iti oferi sufletul cu totul, te oferi pe tine si ramai cu nimic.Dar golul lasat?Se umple, stai linistit.Se umple cu suflet, lacrimi, atingere si sarut si ganduri, toate ale celuilalt.Apoi primesti din ce in ce mai putin si golul se adanceste in tine.Dar te imbeti cu speranta, iti alimentezi mintea cum ca sloganul vechi de cand lumea, “iubirea invinge totul”, e atat de adevarat incat te vei obisnui cu putinul pana vei ajunge sa te multumesti cu nimicul, traind din inertie, de dragul timpului ce a trecut si a sentimentelor ce s-au pierdut.Noroc…noroc ar fi ca intr-o buna zi, mergand indiferent pe strada sa te loveasca palma realitatii si sa te trezeasca din gandurile abatute ce te poarta in golul ce la-i lasat inauntrul tau atunci cand ti-ai dat sufletul.Noroc ar fi sa te loveasca atat de rau incat sa ai puterea sa iti stergi lacrima deznadejdii, sa iti amintesti zilele in care lacrimile ti-au curs pentru sentimente ce nu mai existau.Noroc ar fi ca realitatea sa iti cutremure atat de adanc interiorul incat sa ai curajul sa te opresti din drumul tau manat de inertie si sa realizezi ca nimic nu e mai important decat sufletul tau.Noroc ar fi sa ai curajul sa spui “stop”, sa incerci sa te regasesti, in persoana schimbata care ai devenit, sa te analizezi si sa ai puterea sa iti realizezi transformarea.Sa ai curaj sa vrei sa iti recapeti increderea in oameni si in tine, in relatii si in “te iubesc”.Noroc ar fi sa reusesti sa darami zidurile ce le-ai cladit in suflet, sa ai puterea sa incepi din nou sa simti mai mult in timp ce gandesti mai putin.Noroc ar fi sa reusesti sa le farami caci pacat va fi de cel care poate te va iubi candva si va merita iubirea ta dar se va lovi de zidurile ridicate din instinct de aparare in sufletul tau.Noroc ar fi sa intelegi ca, poate, in tot timpul asta ai trecut pe langa lucruri cu adevarat valoroase, pe langa oameni ce ar merita sa le oferi bucata de suflet cu gand si lacrima , pe langa sentimente ce meritau traite si cunoscute...