Doar ganduri razlete

Ma indrept sovaitoare spre fereastra si ochii imi cad pe picurii de ploaie ce se lipesc de geam…imaginea mi se reflecta in el…ma privesc cu chi tristi…vremea de afara e asemeni sufletului meu…frig …tristete …lacrimile imi aluneca pe obraji asemeni picurilor de ploaie…ma uit in urma si imi pare ca ultimele zile au trecut pe langa mine, viata mea parca nu imi mai apartine…ma simt rupta de tot si toate…unde m-am pierdut?...ma simt atat de straina in pielea mea…de ce m-am schimbt atat de mult…ma caut si incerc sa ma regasesc….am ramas acolo in urma cu trei saptamani….sufletul meu e inca acolo…nu vrea sa se desprinda de langa el…mi-as dori sa ma ia de mana si sa imi arate drumul cel bun, sa ma ajute sa ies la lumina….e atat de trist…nimeni nu stie niciodata cand ne pierdem…nimeni nu ne observa lipsa si …zilele au trecut atat de repede…intr-un ritm dureros…incet…ma uit spre cer….stelele au aparut una cate una…dar ce folos…erau zile cand le priveam impreuna…el mi-a aratat pentru prima oara carul mic….se bucura precum copilul din mine ori de cate ori le privea….il fascinau…ma uit la ele acum si buzele mele schiteaza doar un zambet stramb….stau singura si privesc pe geam si stiu ca lumea mea s-a destramat…repede, nefiresc de repede…imi adun gandurile si urmaresc ploaia…ce apasatoare e tristetea …. singuratatea…ma uit la stele si sper…zi de zi ma ascund in mine…mi-am aranjat masca…am iesit in lume si am zambit tuturor…par puternica in fata tuturor dar ce greu imi e sa port aceasta masca…mi-ar place sa am acea pornire sa lovesc cu pumnii sa imi tip neputinta sa ma cert…dar nu e nimeni sa ma vada, sa ma asculte…inchid ochii si imi place sa stau sa ascult zgmotul ploii ce cade peste oras…e trist, e pustiu, e frig…si va mai trece o noapte si vor mai trece zile…si vor mai trece ani…si voi mai plange si voi mai strange pumnii a furie…dar ce folos…