Revin...

    Sa nu ma intrebe nimeni pe unde am umblat si nici de ce nu am mai dat pe aici, de ce uitasem adresa si de ce am recuperat-o acum, de ce nu pot rezista intr-un loc si de ce de cate ori apare o alta provocare ma indrept, ca un somnambul, spre ele, ma iau la tranta, desi suna exagerat asa ma simt dupa trei sau patru zile de chatuiala fara rost, impersonala si plina de iz mucegait, si nu ma mai satur sa sfarsesc cumva dezamagita si infranta si ... nu asta voiam sa scriu..
    Dincolo de toata zapaceala in care m-am amestecat, din vointa proprie de altfel, cred ca a iesit si ceva bun... exista un cineva care mi-a trezit interesul, mi-a raspuns si m-a intrebat, fie vorba intre mine si mine m-a ciuruit cu intrebarile, dar macar a trezit nepasatoarea la viata, i-a dat motiv de respiro, inspiratie pentru un set de macar o suta de scrisori si liniste si neliniste cat pentru ultimii opt ani la un loc.... nici asta nu as fi vrut sa scriu.
    Mi-ar fi placut sa am, astazi, o zi fara cuvinte...miercurea fara cuvinte, dar nu ma pot abtine si scriu ca fara pauza inca de dimineata de la 7, pentru carte, pe feisbuc, acum si aici... nu mai am rabdare si pentru netlog.