Revin...

    Sa nu ma intrebe nimeni pe unde am umblat si nici de ce nu am mai dat pe aici, de ce uitasem adresa si de ce am recuperat-o acum, de ce nu pot rezista intr-un loc si de ce de cate ori apare o alta provocare ma indrept, ca un somnambul, spre ele, ma iau la tranta, desi suna exagerat asa ma simt dupa trei sau patru zile de chatuiala fara rost, impersonala si plina de iz mucegait, si nu ma mai satur sa sfarsesc cumva dezamagita si infranta si ... nu asta voiam sa scriu..
    Dincolo de toata zapaceala in care m-am amestecat, din vointa proprie de altfel, cred ca a iesit si ceva bun... exista un cineva care mi-a trezit interesul, mi-a raspuns si m-a intrebat, fie vorba intre mine si mine m-a ciuruit cu intrebarile, dar macar a trezit nepasatoarea la viata, i-a dat motiv de respiro, inspiratie pentru un set de macar o suta de scrisori si liniste si neliniste cat pentru ultimii opt ani la un loc.... nici asta nu as fi vrut sa scriu.
    Mi-ar fi placut sa am, astazi, o zi fara cuvinte...miercurea fara cuvinte, dar nu ma pot abtine si scriu ca fara pauza inca de dimineata de la 7, pentru carte, pe feisbuc, acum si aici... nu mai am rabdare si pentru netlog.

cu

A trecut putin peste un an si parca a fost ieri. Ce mai fac? Inca respir deci urmeaza inspiratia si apoi dau aerul afara ca si asa nu am ce sa fac cu atata aer desi eu sunt in aer si plutesc, cobor, ma inalt si iar aterizez... fortat, ce-i drept, dar macar e mai ok cu picioarele pe pamant si mainile in aer.
Si inca ma mai intreb de ce ... de ce au trebuit sa treaca sase ani si jumatate ca sa ajung in acelasi punct si de ce ma mai gandesc ca mai e putin peste o luna si se vor implini alti patru ani si ma gandesc ca ar fi mai  bine sa nu ma mai gandesc si sa iau lucrurile firesc si sa nu mai caut raspunsuri caci nu are cine sa mi le ofere si uite asa mai trece un an si mai trece o zi si mai respir o secunda si nu imi e somn mai mult decat mi-a fost azi noapte dar parca imi e mai dor si am gasit ca mai am niste vise dar habar nu am incotro sa le caut implinirea dar nu-i nimic... si maine e o zi si si o sa imi fie tot mai dor si totusi voi respira secunda cu secunda si nu mai plec pentru ca nu am gasit nici o noua destinatie dar parca nici nu mai vreau sa raman pentru ca nu imi prea place sa bat pasul pe loc si cum sa spun... imi e dor.

POVIA - E COSI' SEI NELL'ARIA (VIDEO UFFICIALE)

Fraierica

Hmmm... ma simt intrigata, melancolica si poate usor enervata. Bine ca nu sunt suparata, zic eu. Asta ar fi singurul lucru care m-ar deranja in momentul asta. In rest... sunt obisnuita. Fiecare arsura se vindeca in timp. Mai tamponezi cu ceai, pui alifie, ustura si apoi trece. Uneori dureaza mult dar ce conteaza este ca trece si nu e musai sa faci transplant de piele. Si nici nu o sa ma mai chinui cu intrebari de genul "De ce?", "Cum s-a putut intamplat sa...?". Le las in urma, nu vreau sa le rostesc, nu vreau sa le aud. Si nici nu ma voi mai gandi la cum ar fi fost daca... pentru ca este chinuitor acest daca.
Si am sa iau partea buna de data asta... naivitatea ma ajuta sa vad partea frumoasa a oamenilor, a lucrurilor care mi se intampla, chiar daca adeseori ma ard. Arsurile se vindeca... in timp, dar se vindeca. Si cu siguranta va veni o vreme cand voi zambi citind postul asta si probabil o voi face cand ma voi fi ars din nou si o noua cicatrice imi va impodobi sufletul.

Conversatie

"Hey, you! Ce faci?"
"Stau."
"Ai treaba?"
"Ce treaba?"
"Nu stiu. Te intrebam daca ai vreuna."
"Nu am nici o treaba."
"Dar ce faci?"
"Treaba."
"Pai spuneai ca nu ai treaba ?!"
"Am spus? Ce am spus? Cand am spus?"
"Adineauri ai spus ca nu ai treaba!"
"Pai m-ai intrebat ce fac, nu?"
"Si ai spus ca faci treaba dupa ce ai zis ca nu ai nici o treaba."
"Pana la urma ce vrei sa stii, ca nu inteleg?"
"Daca ai treaba."
"Nu am nici o treaba."
"Esti nervoasa, vad. Vorbesti in dodii."
"Iar tu te crezi la interogatoriu. "
"Eu doar voiam sa vorbim."
"Si cine te opreste?"
"Tu. Hai ca plec ca esti uracioasa azi."
"Stai tu ca nu sunt uracioasa. Oricum ma plictisesc cumplit pana vine."
"Cine sa vina? Deci ai treaba pana la urma. Hai ca te las ca am si eu o treaba."
"Nu am dom'le nici o treaba, nu auzi?! Si tu ce treaba ai?"
"Am chef sa vorbesc cu cineva calm care sa ma binedispuna."
"Si adica eu te enervez?"
"Cand esti asa tafnoasa, da... ma enervezi."
"Bine. Atunci pleaca ca si eu am treaba."
"Ce treaba ai?"
"O treaba."
"Obraznica?"
"De-a dreptul... murdara."
"Atunci raman."
"De ce ramai?"
"Sa iti tin de urat."
"Parca aveai treaba."
"Eu? Ce treaba?"
"Nu stiu. Ai zis ca ai o treaba."
"Aiurezi. Nu am nici o treaba."
"Hai ca plec ca m-ai enervat."
"Eu raman ca m-ai binedispus."

Si a venit si toamna

Trebuia sa se intample odata si odata numai ca mi-as fi dorit ca odata asta sa fi fost mai tarziu dar a venit prea devreme si mi se pare ca vara care a trecut nu am trait-o din plin si as vrea sa mai fi stat si eu sa ma fi bucurat de ea dar nu plang dupa caldurile sufocante ci dupa ea, vara ... nu ma bagati in seama, sunt suparata pe doamna toamna pentru ca a venit si m-a rasvasit de parca nu eram eu de ajuns de ravasita si mi-a mai facut si un cadou de bun venit si nu imi place deloc starea de smarcaiala si nici pachetele de batiste care se termina parca prea repede si nu are cine sa se duca sa imi mai ia si urasc aspirina si ceaiul de tei dar ma indulcesc cu gandul la miere si parca revin la sentimente mai bune si da... iubesc toamna. Dar o iubesc pentru culorile ei si pentru aroma care ma imbie la fiecare colt de strada si nu imi plac ploile ei pentru ca sunt mai reci si mai repezi dar imi place mereu sa calc numai prin baltoace si sa ma cert cu apa de ploaie si as mai face o cerere sa nu se termine niciodata toamna pentru ca imi e teama de iarna ce va veni si refuz sa ma dau cu sania la fel cum refuz sa mai ninga... vreau toamna asta sa dureze cat jumatate de an si apoi sa ma trezesc in plina vara si sa o iau de la capat, sa ma sufoc si sa plang dupa toamna si in toamna sa plang dupa vara si ... nu stiu de ce imi doresc atat de mult sa plang?!
De fapt de ce ma plang? A venit toamna, eu sunt fericita si smarcaita dar fericita si cred ca pana la urma o sa plang de bucurie.

Farsa Capra cu Colici

Farsa Capra cu Colici