Si cine va castiga?

Il intalnesti intamplator. Poate nici nu ii dai prea multa atentie dar te incita ceva la el…nu stii exact ce anume si totusi lasi sa treaca pe langa tine fara sa bagi in seama. El trece la atac, folosind vechea tactica a vanatorii. E un joc, el intra in vorba cu tine si tu ii raspunzi. Pare atat de sigur pe sine si pe cuvintele pe care ti le spune...e doar aparenta. Te urmareste, iti urmareste reactiile, e foarte atent sa nu faca vreo greseala. Afiseaza un aer de multumire de sine, caci a reusit sa te surprinda si iti asteapta replica, cuminte, vrand sa para mai matur decat este. Fiecare cuvant, fiecare gest al lui nu face decat sa iti induca ideea ca ar fi absorbit de persoana ta...aiureli...doar vorbe in vant. Vai, dar devine mai incapatanat daca alegi sa ii refuzi politicos apropierea. Si se vrea a parea puternic, caci prima lui batalie e o infrangere. Nu el a pierdut ci tu, caci oricat de greu ti-ar fi sa recunosti, te incita, te face sa respiri mai greu ori de cate ori il revezi. Te face sa te intrebi oare daca nu cumva el chiar crede ceea ce iti spune. Si faci primul pas gresit caci ii accepti apropierea si accepti ca te intimideaza. Si aceasta batalie o castiga... zambeste triumfator caci vede dincolo de acceptarea ta, vede timiditatea copilului din tine, stie ca acum el a preluat conducerea. Ce urmeaza? Urmeaza sa te gaseasca pe tine, cea de zi cu zi, dezarmata complet in fata lui si plina de sinceritate. Te desluseste pe tine, cea reala, printre cuvintele pe care le rostesti si chiar prin tacerea ce o lasi sa se astearna intre voi din cand in cand. Te stie si stie ca e in zadar incercarea ta de a te schimba, de a nu mai fi vulnerabila. Si a mai castigat o batalie. Apoi...surpriza! Devii brusc serioasa si ai replica pentru tot ceea ce iti spune. E constient si esti constienta ca ti-a intors lumea pe dos si te supara ca nu poti face la fel. si totusi macar te multumeste ca te priveste uimit caci nu iti intelege noua reactie, seriozitatea. Sigur ca el e convins ca totul e o gluma, caci el nu crede nimic din ceea ce iti spune. Si ai mai pierdut o batalie fara sa te gandesti prea bine. Si totul continua caci tu continui sa il uimesti. Vede cum copilul din tine a devenit femeie si te priveste contrariat. Te amuzi in mintea ta privindu-l atat de speriat. Joaca continua dar fara sa realizezi, el conduce caci e vina ta ca joci numai pe terenul lui. Te infiori de fiecare data cand il revezi si tremuri toata, orgoliul tau e ranit caci incerci sa gasesti ceva in spatele cuvintelor lui si... e doar un joc. Iti propui sa te trezesti la realitate si sa o infrunti dar totul e in zadar. El castiga batalie dupa batalie, iti stapaneste trupul, sufletul si mintea. E clar ca te atrage... vrei sa fugi si oriunde te-ai intoarce dai de el. Se apropie, iti mangaie sufletul cu aceleasi vorbe pe care vrei sa le crezi adevarate si cu acelasi zambet dezarmant si te intorci... vrei sa mai visezi. Nu vrei sa observe ca tremuri dar fara sa vrei i-o spui tu insuti. Nu vrei sa pari vulnerabila si totusi, fara sa vrei, i-o arati. Si ti-e teama... ti-e teama pentru ca stii ca va veni ziua cand conversatia va lua sfarsit . Revii la realitate desi picioarele ti-au fost mereu pe pamant... numai sufletul ti-a fugit aiurea. Si stii ca batalia finala va fi castigata tot de el, caci orgoliul ti-a fost ranit din momentul in care ai uitat sa tii garda sus... si ti-e teama... ti-e teama de linistea ce se va lasa, caci jocul lui va lua sfarsit.