In dimineata asta m-am trezit total bulversata de visul pe care il am in mod repetat si care ma face sa imi pierd identitatea cu atata repeziciune incat ma sperie ori de cate ori il am. Stand si gandindu-ma atent realizez ca e un vis pe care il am de cand sunt mica asa ca m-a vizitat de multe ori in cei treizeci si opt de ani ai mei.
Visez ca ma pierd intr-un hau imens ce ma inghite ca o mare gaura neagra iar viteza cu care ma pierd este atat de ametitoare incat nu am timp sa imi sprijin mainile in dorinta de a ma prinde si de a opri caderea ce pare inerenta in momentele acelea. Si nu fac nimic altceva decat sa ma zbat si sa ma afund in intunecimea ce mi se arata in fata ochilor si care ma sperie atat de tare desi stiu ca nu o pot ocoli. Habar nu am ce inseamna, ce specifica, tot acest tunel intunecat, stiu doar sentimentul de frica pe care il simt tot mai acut pe masura ce timpul se scurge iar eu nu reusesc sa ating capatul. Se pierd minute in sir de goana in drumul din nimic spre nimic, minute care ma sperie, ma sufoca si pe care nu le mai pot recupera. Ma veti intreba cum de imi amintesc atat de bine visul. Ei bine pentru ca, fizic, corpul meu il traieste cu intensitate. Imi constientizez teama si o traiesc pana la capat, incerc sa ma misc si ceva nu ma lasa, incerc sa respir dar este inutil, incerc sa ma agat de ce am la indemana pentru a opri caderea si degetele imi raman amortite pe perna, incerc sa strig si glasul nu mi se aude. E un sentiment de inutilitate si deznadejde pe care nu il pot descrie pentru ca nu este nimic de descris. Pur si simplu imi simt trecerea spre infinit, iar in momentul in care totul se termina respir nesatula aerul ce imi lipsea atat de mult, imi umplu plamanii cu el si mi se pare ca intru intr-un alt vis, al renasterii. De cele mai multe ori ma trezesc buimaca si atat de obosita si neintelegand ce mi se intampla. Insa am grija, de fiecare data, sa imi studiez atent mainile.
Si de fiecare data cand acest vis ma bantuie, realizez ca sunt in mod indubitabil singura, pe acest drum, si trebuie sa imi asum singuratatea pentru a putea merge mai departe.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu