Cum poti uita de tine

Traiesc ca intr-o colivie, cu sufletul prins intr-o gaoace, inconjurat de geamuri mate si zabrele pe care nu am puterea sa le tai. As sparge fiecare geam in parte sa ma pot elibera, sa pot fi multumita eu de viata mea si sa imi transfer durerile in incheietura mainii drepte. Poate mi-ar fi mult mai simplu si mult mai usor sa privesc inainte, sa am incredere si sa ma las din nou prada viselor. Ce mai pot visa? Cred ca mai am timpul necesar sa visez la multe, sa incerc sa imi schimb optiunile si sa ma eliberez de orice durere ce vine din trecut si aduce cu ea ploaie. Ploua cu gheata in sufletul meu. Simt atingerea fiecarei bucati, simt cum sfarma si sfarma ca intr-o piatra. Mi s-a deschis o fereastra si am vrut sa ies prin ea. S-a deschis singura, nefortata de nimeni si nimic. Am privit la ea si am fost increzatoare, am sperat si am visat ....zadarnic insa. Dincolo de ea un alt geam mat prin care nu reusesc sa deslusesc nimic. Imi urasc neputinta, imi urasc anii care m-au imbatranit inainte de vreme, imi urasc slabiciunea si imi urasc dorinta de a vrea sa schimb ceva in mine, pentru ca e zadarnica. Imi urasc amintirile care ma secatuiesc zi de zi si cred ca voi sfarsi urandu-ma pe mine.