L-am renegat

M-am asezat in fata lui, sfidatoare, l-am privit atent si i-am cerut sa imi vorbeasca. Ma privea atent, zambindu-mi la fel de trist ca intotdeauna. Si am lasat sa treaca clipe intregi de tacere intre noi. Plictisit probabil, mi-a raspuns intr-un tarziu. Eram amandoi atat de obositi de tacere, asteptare, neincredere. Mi-a spus sa privesc in urma mea si sa ii spun daca am avut. Si i-am raspuns. I-am spus da. Ce rost avea sa ne mintim. Am avut mai mult decat altii intr-o viata, am avut ce altii nu descopera poate niciodata, oricat ar cauta. I-am multumit dar am revenit la intrebarea mea prezenta. Ce mai am, incotro ma indrept, speranta unde sa o mai gasesc. Mi-a zambit la fel de trist si a ridicat neputincios din umeri. M-a pus sa privesc inainte caci o voi gasi. I-am zambit si eu la fel de trist, mi-am sters furioasa lacrimile din coltul ochilor si i-am promis ca nu il voi mai chema pentru ca mi-am pierdut increderea in el. I-am tipat cat am putut de tare ca nu mai vreau sa fiu purtatoarea zilelor unui destin trist si neputincios. M-am zmucit din mana lui si i-am strigat peste umar ca de azi eu sunt omul fara destin...

Eu

Sunt un om simplu ca restul milioanelor de oameni dar asta nu ma face fericita, sunt un om care suspina dupa putina fericire, sunt un om care se roaga in fiecare seara sa ii sece lacrimile, sunt un om ce si-a pierdut zambetul in timp, sunt un om ce nu mai are incredere in oameni, sunt un om ce si-a pierdut visele si nu mai crede in sperante. Cu toate astea raman om... un om asemeni milioanelor de oameni, lucru care nu ma invata cum as putea fi fericita.

Te iubesc!

...imi e simplu sa scriu de ce te iubesc...

Te iubesc pentru ca ai aparut in viata mea.
Te iubesc pentru ca fiecare dimineata este mai senina alaturi de tine.
Te iubesc pentru fiecare moment in care ma lasi sa ma alint, fara sa imi reprosezi ca o fac prea des...
Te iubesc pentru zambetul care imi lumineaza chipul atunci cand apari.
Te iubesc pentru ca ai rabdare cu mine.
Te iubesc pentru ca stii sa imi oferi flori.
Te iubesc pentru ca iubesti florile.
Te iubesc pentru ca ai grija de mine.
Te iubesc pentru ca ma certi atunci cand imi uit limitele...
Te iubesc pentru ca ma iubesti in felul tau.
Te iubesc pentru ca imi raspunzi la intrebarile prostesti pe care ti le pun de multe ori.
Te iubesc pentru ca esti puternic si imi dai si mie din puterea ta.
Te iubesc pentru ca esti plin de viata si m-ai trezit si pe mine la viata.
Te iubesc pentru grija pe care o ai fata de mine.
Te iubesc pentru ca nu te supara de ajuns de tare nici una din shotiile mele.
Te iubesc pentru ca visezi in fiecare zi alaturi de mine.
Te iubesc pentru ca imi umpli sufletul de tine.
Te iubesc pentru ca niciodata nu ma lasi neimpacata atunci cand sunt suparata.
Te iubesc pentru ca ai stiut intotdeauna ce imi doresc si cand imi doresc.
Te iubesc pentru ca ma iei in brate in fiecare noapte.
Te iubesc pentru visele frumoase din fiecare noapte.
Te iubesc pentru ca ma certi atunci cand ceva imi face rau.
Te iubesc pentru ca esti atat de curios si nu rezist sa nu iti fac pe plac mereu.
Te iubesc pentru ca iti simt mereu mangaierea in somn.
Te iubesc pentru ca ai stiut mereu sa ma minti frumos atunci cand ai facut-o.
Te iubesc pentru ca ai avut puterea sa imi spui adevarul.
Te iubesc pentru ca ma ambitionezi mereu.
Te iubesc pentru ca nu m-ai parasit.
Te iubesc pentru ca ai incredere in mine.
Te iubesc pentru ca iti imparti buna dispozitie cu mine.
Te iubesc pentru fiecare poezie pe care mi-ai scris-o.
Te iubesc pentru fiecare gand.
Te iubesc pentru ca nu exista secrete intre noi.
Te iubesc pentru ca ori de cate ori am avut nevoie ai fost langa mine.
Te iubesc pentru ca nu exista conditionari intre noi.
Te iubesc pentru ca ma judeci pentru fiecare alegere pe care o fac dar termini respectand-o.
Te iubesc pentru ca ma faci sa ma simt femeie si pentru ca m-ai facut femeia ta intr-un fel aparte, dincolo de viata agitata, dincolo de real...

Cum poti uita de tine

Traiesc ca intr-o colivie, cu sufletul prins intr-o gaoace, inconjurat de geamuri mate si zabrele pe care nu am puterea sa le tai. As sparge fiecare geam in parte sa ma pot elibera, sa pot fi multumita eu de viata mea si sa imi transfer durerile in incheietura mainii drepte. Poate mi-ar fi mult mai simplu si mult mai usor sa privesc inainte, sa am incredere si sa ma las din nou prada viselor. Ce mai pot visa? Cred ca mai am timpul necesar sa visez la multe, sa incerc sa imi schimb optiunile si sa ma eliberez de orice durere ce vine din trecut si aduce cu ea ploaie. Ploua cu gheata in sufletul meu. Simt atingerea fiecarei bucati, simt cum sfarma si sfarma ca intr-o piatra. Mi s-a deschis o fereastra si am vrut sa ies prin ea. S-a deschis singura, nefortata de nimeni si nimic. Am privit la ea si am fost increzatoare, am sperat si am visat ....zadarnic insa. Dincolo de ea un alt geam mat prin care nu reusesc sa deslusesc nimic. Imi urasc neputinta, imi urasc anii care m-au imbatranit inainte de vreme, imi urasc slabiciunea si imi urasc dorinta de a vrea sa schimb ceva in mine, pentru ca e zadarnica. Imi urasc amintirile care ma secatuiesc zi de zi si cred ca voi sfarsi urandu-ma pe mine.