Pentru mine si el

Sunt:
acasa, in fata calculatorului
Beau:
un ceai fierbinte in speranta sa imi alunge durerea de cap
Citesc:
poezii ale lui Nichita
Gust:
urmele sarutului lui pe buze

Aerul rece imi lovea fata fara incetare.Era ca o incercare de a ma trezi dis de dimineata. Plecasem in zori, hotarata sa prind rasaritul in campul de bujori salbatici. Il descoperisem din intamplare, impreuna cu el. A fost primul loc in care ne dadusem intalnire. Nu ne stiam, doar ne intuiam sufletele si privirile. Aici visasem pentru prima oara despre noi. Aici ne-am impreunat pentru prima oara mainile si le-am ridicat spre cer intr-o ruga muta a unei binecuvantari. Imi amintesc cum s-a apropiat de mine, fara sa ii aud pasii, desi ii simteam privirea atintita asupra mea. Nu imi mai amintesc dar nu cred ca m-a speriat. Nici nu ar fi putut. Era visul meu din fiecare noapte. Era visul meu din fiecare dimineata. Era el, cel care ma invatase sa fiu eu. Era el, cel care vazuse prin mine de la primele cuvinte pe care le schimbaseram. M-am aplecat si am strans in pumn boboc de bujor rosu aprins ce abia pocneste. Era atat de fraged. M-am intins, acolo, in iarba umeda, inconjurata de marea de bujori. Tineam in mana petalele primei flori pe care mi-a dat-o. Nu puteam lipsi de la intalnirea cu soarele, la fel cum nu as fi putut veni fara petalele primului bujor pe care il sarutasem impreuna. Purtam in minte toate povestile noastre scrise si pe cele ce asteptau sa le scriem impreuna. M-am lasat imbatata de mirosul umed al ierbii amestecat cu parfum de floare de camp. Am inchis ochii si am asteptat. Stiam ca va veni. Nici nu ar fi putut lipsi. Era ziua tributului nostru adus bujorului salbatic.