Balada vestilor din ploi

Multumeste-te sa-mi scrii
Cateva cuvinte calde,
Cand va fi sa mi se scalde
Umbra vietii-n aporii.

Eu voi sta, oricum, atent,
Sprijinindu-ma de-o raza,
La-ntelesul viu din fraza
Si la frigul tau latent.

Daca tot mi-e dat sa mor
Inainte-ti cu o vreme,
Voi ajunge, nu te teme,
Sa-mi transform plecarea-n nor.

Si-or sa cada mai apoi,
Dinspre mine catre tine,
Vesti de dragoste, stii bine,
Risipite-n niste ploi. (George Tarnea)

O parte din mine

Ma intrebi de ce sunt ciudata. Nu am un raspuns concret. Doar ca o parte din mine este foarte trista. Si ii vine sa urle, sa zbiere pana cand o va auzi cine isi doreste ea sa auda. Si totusi ciudatenia vine din faptul ca sunt constienta ca oricat as striga nu ma va mai auzi nimeni si nimeni nu imi va mai raspunde. Stii, partea asta din mine ar vrea sa il vada zambind, apropiindu-se de mine si mangaindu-ma asa cum numai el stia sa o faca. Mda...vreau cam multe eu, nu-i asa?!
Si mai sunt ciudata din cauza tacerii. Da... e atata tacere in jurul meu si eu am uitat ca nu am voie sa ma adancesc in ea. Si e si trist cum trec zilele atat de repede una dupa alta si ma trezesc ca trec anii si toata asteptarea mea si toata tristetea mea si toata dorinta mea ...zadarnic totul. Si nu mai stiu sa ma port. Urasc viata care mi-a luat mereu ce am avut mai frumos si mai bun, urasc timpul care trece si lasa mereu urme adanci. M-as multumi daca mi le-ar lasa pe chip si nu in suflet.
Cand ma intrebi ce am primul impuls este sa ma joc, caci jocul ma mai scoate din starea asta de ... de nici nu stiu cum sa o numesc exact. Si mintea incepe sa imi scorneasca replici care stiu ca te supara sau te nemultumesc dar... pana la urma am ales sa impart totul cu tine, ca e bun sau mai putin bun, ca e trist sau mai putin trist. Numai ca dupa fiecare replica nu ma mai simt atat de bine si nu imi mai place jocul meu. Ti-as spune ca sunt trista dar mi-e teama ca te vei intrista si tu si nu m-as simti mai bine sau mai buna. Prefer sa te stiu vesel, plin de viata, cu zambetul pe buze decat sa te fac partas al tristeturilor mele.
Concluzia... sunt trista pentru ca imi e dor si daca imi e dor nimic nu ma poate multumi. Si stii, mi-e dor de tine. In fiecare zi la fel de mult ca intotdeauna.

Si azi...

Piticiule drag,

Dormi atat de frumos incat imi era teama sa ma mai foiesc ca nu cumva sa iti deranjez zambetul. M-am strecurat ca sa iti spun aici cat de mult te iubesc. In ultimele doua ore am stat doar si m-am gandit ca sunt aproape doi ani de cand iti scot peri albi (nu ca tu nu ai face-o niciodata :P). Si ma gandesc ca au trecut peste noi fara sa ii simtim. Si mi-am amintit cu cata incapatanare am ramas impreuna in tot acest timp desi totul parea a fi contra noastra....si am trecut prin atatea impreuna. Niciodata nu am stiut exact spre ce ne indreptam (fie vorba intre noi, nici acum nu stim) si totusi eu cred ca asa a fost sa fie. Ti-am spus de atatea ori cat de mult te iubesc incat cred ca azi voi incepe o noua lista si totusi nu o sa iti pot spune niciodata ca te iubesc la fel ca in prima zi caci atunci nu te iubeam. Nici nu banuiam ca te voi iubi. Doar m-am lasat purtata de vis. Pentru ca trebuie sa recunosc azi si aici ca esti minunatul meu vis. Si cum spuneam am invatat sa te iubesc cu fiecare zi mai mult pentru ca in fiecare zi am mai descoperit ceva minunat la tine, am inceput sa iubesc sa fiu doar cu tine si sa ma desprind de restul lumii. Azi sunt mai sigura ca oricand ca imi e de ajuns sa te stiu in preajma mea pentru ca eu sa zambesc fericita, ca te-as alege mereu si mereu doar pe tine, ca imi place sa ma hranesc doar cu iubirea ta, ca iubesc felul in care ma faci sa ma simt o fetita rasfatata atunci cand imi trimiti un pupic, ca iti iubesc mainile si ochii si buzele si nu mi-ar ajunge o eternitate sa te alint. Aaaa.... si iubesc sa imi spui gagi si iubita din cand in cand. Te iubeste pitica. Somnic pufos in continuare si vise mai dulci ca niciodata.

Scrisoare pentru tine

Dragul meu,

De mult nu am mai scris o scrisoare, desi tot ce e scris e doar pentru tine. Nu te mira, mai am si eu clipele mele fara inspiratie desi imi doresc atat de mult sa iti spun multe dar cred ca de fapt nu stiu de unde sa incep si cu atat mai putin nu stiu cand voi termina caci daca voi gasi inceputul s-ar putea sa nu reusesc sa gasesc finalul.
De fapt voiam sa iti spun doar ca te iubesc!

Scrisoarea de azi...

Iubesc ce imi arati si tot ce imi ascunzi. Iubesc ceea ce intuiesc in tine si ceea ce vad. Iubesc pe tine cel care esti si ceea ce imi pot ichipui ca poti fi. Iubesc fiecare indoiala a ta, fiecare intrebare si fiecare raspuns. Iubesc bucuria ta si tristetea ta. Iubesc tot ceea ce imi spui si tot ce nu imi spui. Iubesc ce gandesti si sinceritatea ta o iubesc. Iubesc complicata, uneori, dar atat de simpla in general. Iubesc tot ce esti cu sufletul, cu mintea si cu trupul. Iubesc intreaga. Si te iubesc asa cum esti si iubesc asa cum sunt. Iar daca ar fi sa fie sa nu mai fii tot te-as iubi caci nu stiu a nu te iubi. Te iubesc intre cer si pamant si daca iubirea ar face miracole, te-as lua de mana si te-as ascunde in lumea noastra.

Hey you

Si azi

... ma gandesc la azi noapte si ma gandesc ca puteam ocoli subiecte nefaste spunandu-ti ce buna este cartea si ce minunat e cand mana ta alearga dupa mirosul parului meu.
... imi amintesc ca nu am stiut cum sa fac si am stat in fata ta, mintind si plangand dupa tine si ma sufocam stiindu-te de jur imprejurul meu, indispensabil si totusi am ales sa nu ne atingem.
... simt un dor care doare asa cum doare si fiecare loc neatins din mine de tine si ploua. Ploua ploaia intre noi si simt fiecare cuvant pe pielea umeda si moale.

Si te iubesc

Te iubesc fara sa stiu cum sau cand sau de unde. Te iubesc pur si simplu, fara complexitati sau mandrie; te iubesc pentru ca nu stiu alta cale…

Pablo Neruda